Manastirea Lainici

Doua lumi se intalnesc la Lainici

Unul dintre cele mai importante obiective religioase şi turistice din judeţul Gorj este Sfânta Mănăstire Lainici din oraşul Bumbeşti Jiu. Mănăstirea Lainici, aşezată la mijlocul mirificului defileu al Văii Jiului, la 25 km distanţă de Petroşani şi la 32 km de Târgu Jiu, aparţine de Arhiepiscopia Craiovei, Mitropolia Olteniei. Actuala şosea ce tranzitează miraculos inedita trecătoare a Defileului Jiului a fost construită începând prin anii 1880 de meşteri pietrari deosebiţi aduşi din Italia. S-a continuat în perioada interbelică şi s-a asfaltat abia după anii ’50. În paralel, începând cu perioada interbelică, s-a construit şi linia ferată Bumbeşti – Livezeni având 38 de tuneluri lucrate în piatră într-o mare artă de către meşterii italieni. Până în 1880, trecătoarea principală între Oltenia şi Ardeal din zona Gorj şi Hunedoara era Pasul Vulcan, “drumul lui Mihai Viteazul”, pe acolo pe unde a trecut domnitorul Țării Româneşti în anul 1600, când a unit pentru prima dată Principatele Române. Se pornea din Turcineşti, se trecea prin Schela, Arsuri, pasul Vulcan, la o altitudine de 1621 m şi se cobora în Vulcan, Paroşeni, Valea Jiului. Mănăstirea Lainici era izolată total, într-o sihăstrie consacrată vieţii monahale. Se ajungea foarte greu aici pe cărări, pe marginea albiei Jiului.

Manastirea Lainici

Denumirea de Lainici este învăluită într-un mare mister. S-au emis diferite ipoteze etimologice, privind toponimia, dar au rămas incerte la nivel interpretativ. O interpretare etimologică a cuvântului Lainici îl consideră de origine grecească: în greaca veche, lainos înseamnă “de piatră”, în cazul nostru – “trecătoare prin munţi de piatră”. Altă interpretare, mai plauzibilă, ar fi aceea că termenul ar deriva de la numele unui trib geto-dac, al Lailor, care este binecunoscut prin secolele al IV-lea al V-lea împreună cu al bessilor în zona Sarmisegetuzei, la circa 80 km distanţă de Lainici. Adevărul rămâne încă nedescoperit, mulţumindu-ne cu frumoasa denumire de LAINICI.

Manastirea Lainici

Vechimea Sfintei Mănăstiri Lainici se pierde în negura vremii, necunoscându-se oficial şi istoric începuturile sale. După tradiţie, Sfântul Nicodim, marele ctitor de lăcaşuri sfinte din ţară, ar fi construit după Vişina şi un schit din lemn aici, la Lainici. Prigoana împărătesei imperiului Austro-Ungar Maria Tereza, care a distrus majoritatea mănăstirilor ortodoxe din Ardeal, la jumătatea sec. al XVIII-lea, se pare că ar fi ajuns până aici. Biserica ctitorită din sec. XIV-lea al XV-lea ar fi fost distrusă în acea perioadă. Cert este că din a doua jumătate a sec. al XVII-lea şi începutul sec. al XVIII-lea încep să apară documente istorice ce fac referire la Mănăstirea Lainici. Schimnicul Atanasie vine de la Tismana la Lainici, în 1780 şi se pomeneşte într-un sinet în care donează mănăstirii o moşie.

Manastirea Lainici

În Mănăstirea Lainici a stat ascuns Tudor Vladimirescu deghizat în călugăr, deoarece era urmărit de turci pentru că luptase împotriva lor în războiul ruso-turc dintre anii 1806 şi 1812. De aceea, în 1817, Mănăstirea a avut de suferit, fiind devastată de turci; călugării au fost alungaţi, iar lui Maxim monahul i s-a tăiat capul.

Manastirea Lainici

Primul război mondial, între 1916 şi 1918, a fost nemilos faţă de Mănăstirea Lainici, distrugând-o complet; trupele germane au intrat cu caii chiar în biserică, făcând focul în ea şi profanând-o peste măsură. Până azi se mai păstrează scrijelite pe pereţii din altar numele unor soldaţi şi ofiţeri care au dormit acolo şi au profanat biserica. Au fost furate de către soldaţii germani toate odoarele de preţ, inclusiv clopotele.
1929 a fost trimis de la Mănăstirea Frăsinei un grup de şase monahi, avându-l stareţ pe Cuviosul Visarion Toia, care a ridicat din ruine Mănăstirea, construind clădirile necesare şi introducând viaţă de obşte cu un regim ascetic sever, întocmai ca la Mănăstirea Frăsinei. Datorită seriozităţii, disciplinei duhovniceşti şi slujbelor care se săvârşeau aici, Mănăstirea devine tot mai căutată de numeroşi credincioşi din împrejurimi. Duhul sfinţilor părinţi din vechime, ce au locuit aici, dinamiza viaţa duhovnicească. După 1947, când vine la conducere regimul comunist, Mănăstirea Lainici este din nou agresată sub diverse forme. În această perioadă începe construcţia căii ferate Bumbeşti-Livezeni, precum şi modernizarea Drumului Naţional, pe aceeaşi distanţă. Muncitorii care au executat aceste lucrări au devastat şi au afectat viaţa bisericească din mănăstire asemenea unor invadatori păgâni, ocupând abuziv toate terenurile mănăstirii şi amplasând aici barăci.

Vedere de la Manastirea Lainici

Prin astfel de cruzimi a trecut Mănăstirea Lainici până în 1957, când aceia care au ocupat abuziv cea mai mare parte a spaţiilor mănăstirii au părăsit cu mare greutate acest loc.
În 1961 Mănăstirea Lainici este desfiinţată ca mănăstire independentă, rămânând cu titlul de „casă de oaspeţi”. Până în 1970 uşile bisericii au fost închise cu lacătul, nemaipermiţându-se să se facă slujbe decât în unele Duminici şi sărbători religioase.

Manastirea Lainici

În 1975 a venit ca stareţ P.C. Arhim Caliopie Georgescu, care a început să facă unele îmbunătăţiri în viaţa mănăstirii, favorizat fiind de politica vremii, care părea să fie mai blândă şi mai omenoasă. Astfel, după 1983, datorită novicilor care au început să se înmulţească, introduce din nou rânduielile ascetice monahiceşti, respectiv, slujbele de la miezul nopţii şi neconsumul de carne în obşte, lucru ce a dus la o viaţă duhovnicească mai bună.

După Revoluţia din 1989, ca urmare a afluenţei crescânde de credincioşi, în Mănăstirea Lainici se simţea nevoia unei biserici mai mari şi mai încăpătoare. În Duminici şi la marile sărbători religioase se ajunsese să se facă slujbe în aer liber.

Vedere din curtea Manastirii Lainici

La „Izvorul Tămăduirii” din 1990 s-a pus piatra de temelie pentru noua biserică-catedrală de către Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Nestor al Olteniei. Biserica a fost începută, proiectată schematic şi construită până la stadiul de finisaje de către ing. Ioan Selejan, actualmente Preasfinţitul Episcop al Covasnei şi Harghitei.

Vedere din Manastirea Lainici

Noua biserică-catedrală din Mănăstirea Lainici este inedită prin planul său arhitectonic, cuprinzând două biserici suprapuse. Acest lucru a fost impus pe de o parte de planul fizic al terenului, care este în pantă, acesta creând necesitatea unui demisol. Pe de altă parte, precum se cunoaşte, Istoria Bisericii Creştine până în zilele noastre a cunoscut două perioade fundamentale: prima perioadă de la anul 1 până la anul 313, respectiv până la Edictul de la Milano al Sfântului Împărat Constantin cel Mare, „perioada bisericii din Catacombe”, în care s-a vărsat cel mai mult sânge şi au murit milioane de mucenici pentru Hristos, acesta fiind fundamentul şi temelia Bisericii Creştine; şi a doua perioadă, de la anul 313 până în zilele noastre. Asemeni împărţirii Istoriei Bisericii Creştine în aceste două perioade fundamentale, s-a împărţit şi planul arhitectonic al noii biserici.

Colt de frumusete de la Lainici

Însă aspectul cel mai inedit al acestei biserici este tematica iconografică, care se intenţionează, cu ajutorul lui Dumnezeu, să se realizeze. Astfel, biserica de la demisol va fi destinată Bisericii din Catacombe, pictându-se viaţa creştinilor de la anul 1 până la anul 313, reprezentându-se majoritatea Sfinţilor şi martirajelor cunoscute din Istoria Bisericii şi din Sfânta Tradiţie.

În pictura bisericii de la nivelul superior sunt marcate deja cele mai importante momente din istoria bisericii creştine, cu cei mai reprezentativi sfinţi din toată lumea şi din toate timpurile, ca o cronologie şi universalitate creştină.

De asemenea, după Revoluţia din 1989, în Mănăstirea Lainici s-au efectuat diverse lucrări majore printre care amintim: construcţia din temelie a unui nou corp de chilii pentru părinţi, a unei trapeze mari pentru hramuri şi sărbători religioase importante, a unui impresionant gard din piatră ce înconjoară mănăstirea, lângă Jiu s-a construit un zid de sprijin împotriva inundaţiilor pe o lungime de un kilometru.

În data de 23 iulie 2006 Mănăstirea Lainici a primit o mare binecuvântare de la Maica Domnului. A fost adusă de la Muntele Athos, din mănăstirea Dohiariu, o copie a Icoanei făcătoare de minuni „Gorgoepicuus”, „Grabnic Ascultătoarea”.

Această Icoană a fost executată special pentru Mănăstirea Lainici printr-o mare taină şi este a cincea copie care s-a făcut în ultimii 100 de ani în toată lumea.

Sursa:http://www.manastirealainici.ro/
Foto: https://jurnaldecalatorii.wordpress.com

Manastirea Durau

Scurt Istoric partea 1

Scurt Istoric partea 2

Intrarea in Manastirea Durau

Manastirea Durau

Manastirea Durau-vedere din fata

In curtea Manastirii Durau

Pe alei in Manastire

Manastirea Durau

Manastirea Voronet

Bucovina este renumita pentru peisajele ei dar si mai mult pentru manastirile ei. Vom incepe un periplu al manastirilor din Bucovina si din Maramures.
Manastirea Voronet se afla la capatul unui sat mare cu acelasi nume, aproape de orasul Gura Humorului (la 4km de orasul Gura Humorului si la 36 km de Suceava). Daca ajungeti in Gura Humorului va recomandam Hotelul Toaca asezat intr-un loc linistit, inconjurat de un peisaj… o sa vedeti o descriere (si ceva fotografii) mai exacta in postul dedicat acestui hotel. Revenind, de la Gura Humorului drumul este plin de indicatoare deci Manastirea nu e greu de gasit cum era si firesc de altfel. Cum ajungi la manastire primul lucru pe care il vezi este o explozie de arta populara, cojoace, stergare si mai ales ii lucrate manual sau nu si din pacate nelipsitele chinezarii.. sau turcisme… ma rog..tot aia.

Din respect pentru locul sfant (dar mai ales pentru ca asa consider ca se cuvine cand esti musafir, sa respecti gazda) pe care il vizitam eu sunt imbracata in fusta si imi acopar capul cu o basmaluta apoi intram pe poarta mica si veche. La intrare iti poti cumpara ceva suveniruri, ghiduri. Apoi ni se deschide in fata ochilor Voronetul…. cum ne place sa-i spunem. Legenda spune ne povesteste ca Stefan cel Mare, in timpul unei crize intr-un razboi cu turcii, a venit la Arhimandritul Daniel, in Voronet si a cerut sfatul acestuia. Castigand batalia impotriva turcilor, Stefan si-a pastrat promisiunea catre calugarul Daniel si a construit o noua biserica inchinata Sfantului Gheorghe, cel care se spune ca ar fi fost ocrotitorul victoriei in batalie.
Cum intram in biserica vedem o inscriptie cum ca printul Stefan a inceput constructia Manastirii in 1448 in luna mai pe 26 si ar fi terminat-o pe 14 septembrie acelasi an. Facand un calcul rapid cat a durat constructia bisericii? Zambim. Tot legenda mai spune ca Manastirea Sfantului Ioan din Suceava ar fi fost construita in acelasi timp.

Povestea albastrului este o enigma – este culoarea dominanta a peretelui de sud si este considerat unic (nu s-a depistat inca din ce anume a rezultat culoarea respectiva). O nuanta asemanatoare de albastru se folosea si in Maramures la biserici si case, dar din cate stiu de la localnici acestia foloseau aceasta culoare pentru ca era usor de obtinut. Fiecare perete al bisericii are pictata o poveste. Peretele de la sud este „ ocupat „ de Arborele lui Iesei. Fatada sudica prezinta scene din vietile Sf Niculae si Ioan cel Nou. Picturile exterioare se spune ca ar data din timpul domniei lui Petru Rares iar cele interioare chiar din timpul lui Stefan cel Mare.
Pe zidul vestic e pictata Judecata de Apoi (lucru care in bisericile ortodoxe s-ar picta in pridvor).

Din punctul de vedere al privitorului, imaginea Raiului ocupă toată extremitatea din stânga-jos a scenei Judecăţii de la Voroneţ. Reprezentarea, nu e deloc statică, ci dimpotrivă. Atitudinea personajelor, expresia chipurilor, celelalte detalii, exprimate de culorile vii şi tuşele sigure dau întregului ansamblu impresia de viaţă şi mişcare, un dinamism direcţionat „spre dreapta” (privind, desigur, din perspectiva personajelor aflate în drum spre Rai), specifică progresului imaginar al sufletului mântuit.
Două ziduri, unul arcuit, celălalt crenelat, despart grădina Raiului de restul peisajului, dar şi pe drepţi de cei damnaţi.
La nord sunt zugravite „ Izgonirea lui Adam” si vamile Vazduhului”.
Cel mai mult ne-a placut peretele cu Judecata de Apoi, unde este zugravita intreaga poveste, dar nu de asta ne-a placut ci pentru cum a fost gandita povestea ce urma sa fie pictata, pentru reusita picturii, pentru excelenta policromiei…. pentru cum mergi pe firul povestii urmarind picturile….

O sa postam si un scurt istoric cu chilia Arhimandritului Daniil. Va spunem doar atat… era in piatra muntelui…
Noua ne-a placut! Mult!

Manastirea Rohita – Maramures

La 17 km de Targu Lapus trecand de Manastirea Rohia, pe un drum ce trece prin satul Boiereni cu case ce seamana mai mult cu cele din Muzeul Satului Maramuresean decat cu niste case din secolul XXI, serpuind spre varful muntelui gasim Manastirea Rohita. Dumul de la Targul Lapus pana in satul Boiereni este asfaltat de curand restul drumul fiind forestier.

Manastirea Rohita

Povestea manastirii…din spusele localnicilor: Se spune ca, intr-o vreme de mari lipsuri pricinuite de o seceta prelungita, calugarii de la aceasta manastire au plecat prin tara dupa bucate pentru trai. Stiindu-i dusi, cativa localnici mai instariti de prin sat, dar lacomi, starniti si de autoritati, s-au pus la sfat sa talhareasca manastirea si sa aprinda locurile. Dupa ce au furat inclusiv portile imparatesti, satenii i-au dat foc. Reveniti din lume, calugarii ar fi gasit doar un morman de lemn de stejar in flacari. Intristati si inlacrimati de sacrilegiul facut, calugarii au urcat coama Alunisului si au aruncat asupra satului un blestem greu: sa fie ars si dus de ape de sapte ori, iar pe hotarul lui sa nu mai creasca niciun stejar, pana cand faradelegea nu va fi indreptata prin truda, post si rugaciune.

Manastirea Rohita

Cu ochii la dealurile golase, pe care n-a mai crescut niciun stejar de doua secole, desi padurile din satele vechine erau pline de stejari, satenii au fugit la preot. Prin 1904, impreuna cu preotul Ilie Bud, au pus crucea pe care sta scris si azi: „Roga-te si lucra”, care inlocuia o alta cruce veche, de lemn, din „inima” manastirii de altadata. Dar au vazut ca blestemul tot nu s-a stins. Atunci, s-au jurat sa nu mai lucreze in ziua de vineri si, o data pe an, dupa Rusalii, sa iasa cu preotul pe deal, in locul fostei manastiri, si sa se roage pentru iertarea pacatului savarsit.

Manastirea Rohita

Cu un zambet cald, ieromonah Teofan Petrut, unul dintre cele sase suflete care traiesc azi la Manastirea Rohita, povesteste despre evolutia manastirii cu nume de copil, care a condamnat la nenorocire si apoi a salvat comunitatea: „Numele Rohita vine de la numele paraiasului de aici, un afluent de pe deal, iar locul e Valea Rohitei. Deci, nu este diminutivul de la Rohia. Multi cred ca-i nume de copil al Rohiei. Luat ierarhic, noi de la Rohia am venit si o vreme a fost schitul Rohiei. Chiar si in zilele noastre, oamenii din Boiereni nu lucreaza vinerea la pamant. Le este frica de ape. Este posibil ca incendiul sa se fi produs intr-o zi de vineri. Chiar si azi, oamenii vin si se roaga aici, spunand „merg la cruce”.

Preot la Rohita

Batranii Boierenilor, loviti de napasta, au lasat cu „limba de moarte” urmasilor ca, daca manastirea se va reconstrui, sa doneze pamant si vite, pentru a repara pacatul facut si paguba produsa. Si, intr-adevar, dupa reconstructia bisericii, toti au donat pamantul pe care-l aveau in zona. Astfel ca Manastirea Rohita a renascut, prin truda si rugaciune, asa cum indeamna crucea de piatra. Iar Ieromonahul Teofan spune: „Convingerea oamenilor si a noastra ca s-a stins blestemul este intarita si de faptul ca avem in zona noastra deja 7 stejari”.

Sfarsit de slujba la Rohita

Slujba la care am participat astazi a fost tinuta de trei preoti iar la sfarsitul ei Parintele Teofan ne-a adus aminte de pildele lui Hristos dupa care trebuie sa ne calauzim in viata. Stundeti de la Intitutul Teologic din Baia Mare, adusi de Parintele Teofan au format corul din timpul slujbei. Am ramas impresionati ca tineri din secolul XXI vin la biserica cinstind numele Domnului, tinand post si rugaciune. La sfarsitul slujbei ne-am rugat pentru cei care nu mai sunt printre noi, apoi pentru noi si familiile noastre dupa care am fost miruiti si binecuvantati. Ne-am intors de la manastire cu sufletele mai linistite. Mult mai linistite…

 

 

Manastirea Cheia

Manastirea Cheia se afla la 61 km nord de Ploiesti, pe Valea Teleajenului, la o altitudine de 887 m, la poalele Muntilor Ciucas (Carpatii Orientali), intre paraiele Timpa si Cheita.

Privind spre cer

Zona a fost populata in secolul al XVII-lea, dupa Uniatia din 1701, de refugiati si pastori transilvaneni, iar in 1770 a fost ridicat la poalele muntelui Balabanu un schit de lemn, avand hramul Sf.Nicolae (asezamant distrus de turci sapte ani mai tarziu). In 1790, schitul a fost reconstruit, tot din lemn, pe un alt amplasament (la poalele muntelui Rosu) – locul altarului acestei a doua biserici fiind luat de actualul aghiasmatar al manastirii Cheia. Noul lacas, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, era situat, asa cum aflam dintr-un hrisov domnesc dat de Alexandru Ipsilanti in 1797, “in loc pustiu si intre piietri”, fiind locuit de 19 calugari. Starea materiala a schitului era foarte precara si, de aceea, domnitorul ii acorda, prin acelasi act, o suma anuala de 50 de taleri din veniturile vamii de la Valeni – danie intarita pana in 1825 de catre toti domnii urmatori.

la-intrare-in-biserica

In 1814, sub Ioan Gheorghe Caragea, asezarea era inregistrata de autoritatile financiare in categoria a patra, in randul celor scutite de orice dari din cauza saraciei. Singura donatie mai importanta primita de schitul de la Cheia in aceasta perioada este mosia Ciocrac, primita de la paharnicul Manolache Hrisoscoleu in martie 1800.
Exista putine marturii despre viata spirituala a asezamantului dinainte de 1820. Aflam ca, sub staretia lui Dometie, schitul era organizat ca o “obstejitie” – chinovie avand ca model vietuirea de obste de tip paisian de la Caldarusani. Inzestrarea bisericii cu obiecte de cult si carti a fost facuta, dupa traditie, de catre ctitori si binefacatorii din Sacele. Alaturi de hramul Adormirea Maicii Domnului, unele documente pomenesc un al doilea – Sfanta Treime, preluat de actuala biserica.

fragment-din-cupola

chiliile

Dupa intemeierea manastirii Cheia, in apropiere a luat fiinta o mica asezare ai carei locuitori trecusera muntii din cauza prigoanei nationale si confesionale. Localitatea Cheia este in prezent si o apreciata statiune climaterica, situata la numai 135 km de Bucuresti.

privind-spre-un-alt-cer

Ansamblul de la Cheia cuprinde o incinta patrulatera, ocupata, pe laturile de sud, est si nord, de trei corpuri de chilii zidite in 1844 (dupa cum atesta inscriptia ce insoteste icoana Maicii Domnului zugravita pe fatada corpului de sud). Spre vest, in stanga clopotnitei monumentale, se afla casa stareteasca, constructie ridicata in 1902, in stilul arhitecturii populare din zona.
Biserica mare a manastirii, inaltata din caramida si piatra, este de plan treflat. Naosul, deasupra caruia se ridica, pe patru arce cu deschideri diferite, dar cu aceeasi inaltime, turla de lemn, este despartit de pronaos prin doi stalpi de . zidarie care formeaza trei arcade. Pridvorul este usor desprins de pronaosul boltit semicilindric transversal si incununat cu doua mici turle. Sirul de arcaturi sustinute de stalpi confera fatadei vestice o expresie armonioasa si monumentala.
In conca absidei altarului troneaza, pe nori, Maica Domnului Platytera (“cea mai inalta decat cerurile”), strajuita de profeti si arhangheli si ocrotita de o imagine a Domnului Savaot. In glaful ferestrei din axul altarului, Pruncul in potir este pazit de arhangheli cu ripide. In registrul superior al Hemiciclului se desfasoara scena Impartasaniei apostolilor, iar in cel inferior se insiruie ierarhii. In larga nisa a proscomidiei apar punerea in mormant a Domnului, Hristos vita de vie si Vedenia Sf. Petru din Alexandria. Traveea din fata altarului este ocupata de chipurile dreptilor parinti Ioachim si Ana, cu Fecioara prunca, si de proorocii Iezechil, Avacum si Ghedeon. Pe cheia arcului triumfal este zugravit Hristos Emmanuel, iar pe cele doua laturi, Duminica Samarinencei, cea a orbului, Tamaduirea idropicosului si Duminica mironositelor. In turla isi are locul Pantocratorul inconjurat de cele noua cete de ingeri, de prooroci si apostoli, precum si o ampla reprezentare a Liturghiei ingeresti. Pe triunghiurile sferice care sustin turla au fost infatisati, dupa obicei, cei patru evanghelisti, iar pe arcurile care sustin turla, ucenicii Domnului in medalioane.

Sursa: http://www.travelworld.ro/manastire/manastirea_cheia.php

Manastirea Crasna

Cel mai bine va informati de aici http://www.manastirea-crasna.com/ eu pot sa spun ca drumul nu e prea usor, cel putin pentru noi care nu suntem invatati cu urcusul muntelui. Se urca, se trece peste un pod de lemn mobil..

Manastirea Crasna

drumul catrea crasna

Manastirea Crasna

Pensiunea Maria – Targul Lapus – Rohia

La 5 km de Targul Lapus, Maramures, in satul Rohia, gasim intamplator, intr-un peisaj de vis, pensiunea Maria. O constructie noua, ce poarta amprenta vietii de la tara. Aici nimic nu este facut doar sa para, sa semene cu rusticul, aici chiar totul este autentic pe modelul popular. De la invelintele de pe pat, strachinile de servit masa, mancarea, totul este ca la bunica, pentru cei care au copilarit la tara si pastreaza inca gustul “ de la tara”. Cearseafurile, paturile, presurile, perdele, stergarele sunt lucrate manual de putinele femei din zona care se mai indelednicesc cu lucrul de mana sau la razboiul de tesut. Horinca, branza, lapte de bivolita, slana cu ceapa, ciorbe dar si gratare si fripturi, prajituri facute in casa, te imbie in casa lui Nea Gherman si a D-nei Maria niste oameni simpli, populari care stiu sa te faca sa te simti bine, mottoul lor fiind: “ ai venit ca turist, pleci ca prieten” si chiar asa este.
Mancarea pregatita de D-na Maria (saru’ mana) este cum se spune, ca la mama acasa si poftesti a manca cat vrei or cat poti (in aceeasi bani- asta daca ti-ai luat demipensiune). Laptele de bivolita e o minune!! Dl Gherman, sotul D-nei Maria, te indeamna la un paharel de horinca si unul de vin mai toata ziulica.
Camera muzeu pastreaza costume populare lucrate manual, de pe vremea bunicii. Camerele pentru oaspeti au tot confortul: apa calda, caldura si tot ce este necesar unui turist. Poti servi masa in foisor, afara intr-un cadru frumos amenajat sau in sala de mese. Nea Gherman este si un foarte bun ghid, el ne-a indrumat spre locurile ce pot fi vizitate in Maramures si pentru care ii suntem recunoscatori caci altfel nu am fi vazut multe. Am vizitat asa: Manastirea Rohia si Rohita, Manastirea de la Roaia, Manastirea de la Barsana, Manastirea Rogoz, Pestera lui Pintea sau Pestera Oaselor, Izvorul de apa minerala Borvizul care este un adevarat spectacol, Muzeul Secuiesc al Ciucului, Cimitirul Vesel, locul de la Budesti unde masinile merg singure la deal o bucata buna de drum, Memorialul Durerii din Sighet, Muzeul Satului Maramuresean, Muzeul de la Negresti Oas, Lacul Firiza, Pastravaria Lostrita si daca am uitat ceva vom reveni sa adaugam.

Manastirea Barsana – Maramures

Aceasta sfanta manastire, plina de taina Crucii si a Invierii lui Hristos in Biserica Sa, sinteza intre evlavie si arta, unde rugaciunea ziditoare de suflet frumos se uneste cu munca artistica, ziditoare de lumina construita din piatra si lemn, Barsana – este o icoana a sufletului crestin ortodox maramuresean la rascruce de milenii, o speranta pentru un viitor binecuvantat, este un loc sfant unde natura se uneste cu Biserica in Liturghie cosmica.
Valea Izei este tinutul de legenda al sufletului romanesc. Dincolo de coline si paduri, exista o alta geografie – mai profunda -, aceea a sentimentelor. La temelia tuturor acestora – coline, paduri, sentimente – se afla credinta, iubirea si nadejdea. Aici, in aceste locuri, oamenii si lucrurile sunt impacate cu ele insele, impacati cu ei insisi.
Sfantul lacas al Manastirii Barsana apropie, o data mai mult, Valea Izei de Dumnezeu. O manastire de maici este inceputul retemeluirii a ceea ce a fost odinioara, o vatra de ortodoxie intr-un autentic, „picior de plai, pe-o gura de rai”. Aici, ca si-n alte locuri miraculoase din tara, intelegem, mai bine, locul neamului romanesc, intre Dumnezeu si bucata de pamant.

Manastirea Horezu

Cel mai mare ansamblu monastic din Romania. Aici pe valea raului Romanii de Jos, Constatin Brancoveanu construieste Manastierea Horezu in 1690-1693.
Manastirea se distinge prin originalitatea si maiestria liniilor si culorilor. Tot aici se mai gasesc inca 4000 de volume din vestita biblioteca a lui Constantin Brancoveanu.
Manastirea este de maici, unde la masa lor pot manca nevoiasii. Curtea este foarte ingrijita si cu o diversitate florala rar intalnita.