Alo, alo, greseala!

Telefonul suna a treia oara. Acelasi glas repezit, de om ajuns la o rascruce existentiala, face intrebator: “Nea Gigi?!”.

N-am fost, nu sunt si nu voi fi niciodata nea Gigi. Dar fiindca-s sigur ca persoana va suna si a patra oara, raspund cu un “Da…” prelung, de marlan. E probabil raspunsul cu care naucul de la capatul firului e deprins. Nu demnitatea e problema lui. Problema lui e daca poate sa vanda ratele. “Ce zici, bre, nea Gigi, ma lasi sa vand ratele?”. “Vinde-le – ii spun – si nu ma mai suna”.

Dupa un ceas, un alt zapacit ma someaza, fara sa ma lase sa deschid si eu gura: “Te duci imediat si-i duci datoria arabului, ca altfel ne taie!”. Ce arab? Ce datorie? Unde sa ma duc? Habar n-am, totusi zic “Da”. E una din acele zile in care foarte multi oameni formeaza gresit numerele de telefon. Ca si cutremurul, ziua nefasta nu poate fi prevazuta.

Gluma insa se ingroasa. Cel care ma suna acum gresit e insusi presedintele. Vrea sa stie daca m-am decis in privinta declaratiei de razboi contra Ugandei. Ii spun si lui un “Da” scurt. N-are rost sa-i explic ca nu sunt seful Marelui Stat Major. In zilele cand sulfa un vant de nebunie in toata lumea si zeci de milioane de cetateni apasa aiurea pe tastele telefonului, trebuie sa spui “Da”, “Bine”, “E clar” ori “S-a facut”. Si ce daca unul isi vinde aiurea ratele, iar altul declanseaza al treilea razboi mondial? Sa fie mai atenti. Cat despre faptul ca un mafiot arab omoara un mafiot de-al nostrum, era mai bine sa fie invers. Dar nici asa nu e rau.

Seara tarziu, greseste numarul o femeie. E ora la care, in toata lumea, nenumarate femei in suna pe amantii lor capriciosi ca sa ii intrebe daca mai sunt iubite. “ Ma mai iubesti?” E ora la care amantii sunt impreuna cu alte femei si raspund tot cu o intrebare: “Matilda sau Emilia, sau Marijean, sau Brunhilda stii cat e ceasul?”. “ Dulceata, o intreb pe nefericita din celalalt capat al orasului, tu stii cat e ceasul?”. Seara tarziu, mai ales cand femeile sunt mustrate in acelasi fel de niste barbate plictisiti sa tot li se ceara dovezi de dragoste, femeile nu mai sunt atente la voci. Femeile tradate in amor vor razbunare. “Stiu si cat e ceasul, si cu cine te destrabalezi, dar ai sa regreti crunt. Tu si curva care e cu tine!”. Cu mine in casa nu e decat o catelusa de patru kilograme. Uneori, e drept, ma joc cu ea si ne distram de minune. Ar fi insa exagerat sa i se spuna curva. “Alo, alo..” , zic eu, mai mult ca sa lamuresc lucrurile, decat de emotie, dar Matilda, Emilia, Marijean sau cum o mai fi chemand-o pe disperata care m-a sunat a inchis. Mangai catelusa si ceva parca imi spune: in scurt timp undeva, in oras, un barbat iubaret o sa fie injunghiat de amanta. El si curva care e cu el. Si macar daca ar putea fi preveniti!

Numai ca e una din zilele in care nu poti sa previi pe nimeni. Milioane si milioane de oameni formeaza gresit numarul la telefon, si istoria, in loc sa o tina drept inainte, merge in zigzag.

Autor: Tudor Octavian