Moscheea Regala “Melik” – Constanta


Denumita si cunoscuta de enoriasii musulmani cu numele de Moscheea Carol, intrucat a fost ctitorita datorita initiativei Regelui Carol I al Romaniei, a fost inaugurate la 31 mai 1913, in prezenta suveranilor Romaniei, a clerului musulman si a mai multor oameni politici.
Moscheea Carol a fost ridicata pe locul fostei moschei Mahmudie ctitorita de Sultanul Mahmud al II-lea in 1882, moschee de la care se pastreaza Mihrabul unde oficiaza imanul. Proiectul moscheii apartine inginerului roman Gogu Constantinescu, iar executia constructiei arhitectului Victor Stefanescu.
Edificiul este prima constructive unde s-au folosit betonul armat si caramida din Romania. Arhitectura este o imbinare intre stilul egiptean si bizantino-anatolian cu motive romanesti. Dimensiuniile salii propriu zise sunt de 15,92m x 12,69m, iar balconul destinat femeilor este de 15,92m x 3 m. Mihrabul (altarul) este pastrat de la fosta geamie Mahmudie. Minaretul, de unde sunt chemati enoriasii la rugaciune are inaltimea de 47m, iar in interior este o scara in spirala cu 140 de trepte, sus aflandu-se o semiluna simbol al islamului.

Peisajul care se vede de sus din minaret este foarte frumos!!

Pestera cu Oase – Maramures


Peştera se află la altitudine de 285 m, având dezvoltarea de 40 m şi o singură intrare. Se află localizată pe valea Pietrii, pe afluentul stâng văii Poienii, pe afluentul stîng al râului Lăpuş, pe versantul vestic al muntelui Piatra Pinţii din comuna Băiuţ, satul Poiana Botizii.

Accesul spre peşteră se face de la Gura văii Poieni (4 km de Strâmbu Băiuţ, 21 km de Tg. Lăpuş) se urcă pe drumul spre Poiana Botizei cca. 2 km, apoi se traversează valea şi se urcă pe poteca dintre cele 2 fire ale Izvorului Pietrei până sub Piatra Pinţii, intrarea este situată pe versantul vertical al stâncii de sus.

Este o peşteră fosilă, fiind dezvoltată pe o direcţie generală V-ESE, intrarea are înălţimea de 3 m, urmează un sector descendent până la cota 2,8 m, după o săritoare de 2 m, înălţimea galeriei are 3 m, în dreapta este o galerie de 6 m lungime şi înălţimea de 2,5 m debuşează printr-o fereastră în tavanul galeriei principale, se continuă descendent de la 2,8 m pînă la 7,7 m unde galeria atinge înălţimi până la 8,8 m. Galeria urmează ascendent până la terminus pe o lungime de 20 m, aici fiind 3 săritori şi este partea concreţionată a peşterii, înălţimea are 2 m, lăţimea generală a peşterii are 1 m, terminusul este o restricţie de 0,2 m lăţime la cota de – 1,9.

Peştera cu Oase este “subiectul” primei lucrări de speologie referitoare la o peşteră din judeţul Maramureş, cea redactată de Primics Gy în anul 1986.
sursa apmb

Iti este necesar echipament de munte, bocani, lanterna neaparat, pestera nefiind electrificata.

Pornim spre pestera despre care se spune ca ar fi fost casa lui Pintea cu doi localnici, dl Gherman si dl Anton care cunoaste fiecare locsor din padure ca pe curtea lui, caci altfel nu nimeresti drumul. Daca te iei dupa indicator, asa cum ne-am luat noi, nu ai avea de mers decat 800 de metri. Gresit… dar odata porniti la drum nu am vrut sa ne facem de ras in fata celor doi localnici care ne erau calauze. Drumul nici vorba sa aiba 800 de metri…este si anevoios de urcat pe alocuri fiind in pante abrupte. Am aflat in timp ce urcam ca ne putem intalni cu ursi… mai ales cu ursoaice ca au pui mici in perioada aceasta…nu eram destul de epuizati de urcus, acum eram si cu frica unui face to face cu ursoaica.. Calauzele noastre ne-au spus ca trebuie sa stam linistiti ca daca vorbim mult nu ne ataca…ma rog..cu speranta ca acestea nu erau decat glume pe seama noastra am continuat sa urcam. Racoarea padurii si popasurile dese ne-au dat puteri sa ne continuam drumul. Drum care pentru noi care nu suntem patimasi in a urca muntele la picior, a fost greu.

Pe parcursul urcusului, poienite pline de flori si varfurile muntilor din-prejur. Superb!

Ajungem in sfarsit la pestera.. ha..care nu are deloc intrarea pe care o credeam..intri cumva..” pe pantece” vorba lui nea Gherman.. intrarea e o gaurica mica, camerele sunt si ele unele mici in altele te poti ridica in picioare.

Pestera este un loc salbatic nefiind absolute nimic amenajat pentru turisti. Neaparat iti trebuie lanterne ca sa poti vedea ceva in pestera!
In pestera apa a sapat piatra in asa fel incat a facut niste forme de poti jura ca sunt schelete umane. Localnicii spun ca aici ar fi fost ascunzatoarea lui Pintea.

A meritat drumul pana acolo, dar vrem sa se stie ca drumul nu are 800 m asa cum arata un indicator din zona, in padure este umed si alunecos,(bocancii sunt ideali) drumul nu este marcat decat pe alocuri, in pestera nu vezi nimic daca nu ai lanterne puternice!

Multumim dlor Anton si Gherman care ne-au fost o companie placuta, au glumit si horit pe tot parcursul drumului.

Iata cateva fotografii…

Drumul catre pestera…

Asta este intrarea in pestera, cel putin cea pe care am gasit-o noi.

Peisaj la iesirea din pestera…

Poiana Botizii – Borvizul


Vizavi de fostul sediu administrativ al santierului IPEG Poiana Botizii, deasupra unui fost mic depozit pentru explozibil, a aparut de vreo 2-3 ani o cabanuta de lemn, nefinita inca.
Borvizul, care izbucneste ciclic la aproximativ 8-9 minute, gazele din strafunduri impingand intr-un violent suvoi inspumat apa minerala deosebit de placuta la gust, e adapostit intr-o ciuperca de lemn amplasata pe malul drept al vaii Poienii. Mai sus, la stanga drumului, dintre grohote sur-negricioase, apare o alta vana de apa minerala iar in aval de borvizul captat prin foraj geologic, pe malul stang al vaii, se remarca succesiv vreo trei izvoare minerale feruginoase.
De fapt si peste culmea dealului, in Baiut, pe valea Tocila, sunt cateva izvoare minerale apreciate de putinii turisti dar mai ales de catre localnici.

Borcutul din Poiana Botizii – Muntii Lapusului

Situat la confluenta V. Poienii si V. Cizma, aprox. 3 km nord de centrul localitatii, a fost descoperit in anul 1969 prin executarea unui foraj de cercetare. Izvorul face parte din aureola mofetica Oas-Gutai-Tibles iar pulsurile sunt datorate acumularii gazelor (CO2 si H2S) in incaperi subterane naturale, pana ce presiunea gazelor o depaseste pe cea a coloanei de apa, iar prin iesirea brusca a gazelor la suprafata este antrenata si coloana de apa minerala.

Asteptam cuminti, scrutand curiosi spre fundul cioatei de lemn prin care apele minerale vor erupe-n curand. Initial cateva bule sparg oglinda cristalina a apei precum cele dintr-un pahar de sampanie apoi, dupa vreo 7 minunte de la precedentul ciclu, bulele se-nmultesc iar apa minerala pare a fierbe dand in navalnic clocot si revarsandu-se tumultuoasa printr-un mic scoc, risipindu-se, precum atatea nationale comori (sub)terane pe apa sambetei, de-aceasta data cea a vaii Baiutului.
sursa: emaramures.ro

Cetatea Poienari


Plecand din Bucuresti dimineata ajungem la Cetatea Poienari la ora 11, avand timp suficient ptr a urca cele 1480 de trepte pana la cetate. Suna inspaimantator 1480 de trepte dar intr-un ritm moderat chiar cu cateva opriri 40-50 de minute sunt suficiente pentru a ajunge la cetate. Merita insa sa faci mai multe opriri sa admiri peisajul. Drumul este bun, pe autostrada pana la Pitesti, de acolo, Curtea de Arges, unde poti vizita si manastirea apoi mai sunt cativa km pana la cetate. de sus se vede o parte din transfagarasan.
Intrarea este 5 lei/pers si taxa foto 5 lei.

Valea Oltului


Defileul Oltului se întinde de la Turnu Roşu la Cozia , are o lungime de 47 km şi este cel mai lung din ţară. Este săpat între Munţii Căpăţânii, Lotrului şi Făgăraşului, colţii prăpăstioşi ai Munţilor Cozia şi Căpăţânii străjuind albia îngustă a Oltului la intrarea în defileu. Valea Oltului a fost unul dintre drumurile romane cele mai importante din Dacia, cu o dublă funcţie – militară – strategică şi comercială (lega Transilvania cu Dunărea) ceea ce a impus crearea în zonă a unei unităţi speciale de poliţie cu misiunea de a supraveghea defileul. Aici se găseşte cetatea romană de la Arutela. Oltul însuşi în aval de defileu constituia o cale de comunicaţie navigabilă, dublând astfel drumul terestru.
Sursa: Wikipedia

%d bloggers like this: