Pestera Muierilor


Peştera Muierilor (sau Peştera Muierii) se află în comuna Baia de Fier, Judeţul Gorj, pe teritoriul Depresiunii Getice a Olteniei. Peştera a fost sculptată în calcarele mezozoice de pe marginea sudică a Masivului Parâng, de către râul Galbenul. Cu o istorie foarte bogata, peştera în timpuri străvechi a adăpostit în timpul războaielor, când bărbaţii plecau la lupte, foarte mulţi copii şi femei, de unde i se trage şi numele. Este prima peşteră electrificată din România.
Nu se gasesc indicatoare spre pestera, abia cand ajungi aproape de pestera este un indicator cu pestera. Mai vor unii sa faca turism… Pestera este foarte mare, are 9000 de metri, pentru turisti sunt rezervati doar 900, restul fiind alocati speologilor. Timpul alocat vizitarii este de o ora, putin dupa parerea noastra, se intra doar cu ghid care trece fugitiv in revista camerele si istoria pesterii. In anumite camere din pestera sunt foarte multi lilieci care iti vajaie pe la urechi. Intrarea se face printr-o parte a muntelui si se iese prin alta parte a muntelui de unde mai mergi circa 1-1,5 km pana sa revii la intrare, respectiv la parcare. Din Bucuresti pana la pestera am facut circa 4 ore, cu pauze de cafeluta, si de facut poze pentru ca drumul este absolut minunat.

_A248447 copy

_A248554 copy

_A248484 copy

_A248488 copy

_A248522 copy

_A248525 copy

_A248540 copy

Advertisements

Vidra


Barajul Vidra este amplasat pe râul Lotru, în cheile Vidra, la 30 km amonte de staţiunea Voineasa, statiune care arata ca parasita. Peisajele sunt de vis, insa statiunea are un hotel care sta sa cada,defrisarile masive au lasat muntii golasi. Statiunea Vidra, una din cele mai frumoase statiuni montane din Romania, este situata la 25 km de Voineasa, in inima Muntilor Lotrului, la o inaltime de 1370 m, cu aer deosebit de ozonat. Statiunea beneficiaza de o partie de schi cu o complexitate medie si de un telescaun. La Vidra, zapada se mentine in jur de sase luni pe an. De la Vidra, pornind spre nord-vest pe soseaua de contur a lacului de acumulare cu acelasi nume, se ajunge dupa 4 km la barajul Vidra. Localnicii povestesc ca in aceasta zona se afla o mina de aur, tinuta in mare secret, care a fost exploatata de catre nazisti in cel de-al II-lea razboi mondial. Ei lucrau cu prizonieri, iar cand au aflat ca Germania a fost infranta, au bagat toata documentatia si prizonierii in mina si au dinamitat-o; de atunci nimeni nu a mai stiut unde se afla deoarece pietrele cazute de pe peretii abrupti ai versantilor au acoperit o mare parte din zona.
Cazarea – la pensiunea Piatra Lotrului am gasit gazde primitoare, oameni simpli care stiu sa faca musafirii sa se simta bine, mancarea buna, preturile bune iar peisajul in care este incadrata pensiunea este parca rupt din rai. Noua ne-a placut!

_6277234 copy

_6277222 copy

_6277210 copy

_6277405 copy

_6277402 copy

_6277396 copy

_6277244 copy

Cimitirul Vesel – Sapanta


Cimitirul Vesel nu este atat de vesel pe cat cred unii. Probabil ca modelul atipic al crucilor si cele cateva poeme, epitafuri scrise, au fost considerate la vremea lor,vesele. Se observa o antiteza intre relativitatea mortii si caracterul dinamic al vietii, argumentul principal fiind evadarea din neant prin arta. Crucile sunt creatia unui singur artist, scluptorul Stan Patras. Culoarea albastra a acestor creatii originale, asemnatoarea cu a Voronetului, este un simbol al sperantei si libertatii, care predomina in tot Maramuresul.

_6056723 copy

_6056722 copy

_6056721 copy

_6056719 copy

_6056717 copy

_6056716 copy

_6056725 copy

Manastirea Rogoz Maramures


Biserica e faimoasă pentru consolele încurcate în formă de „cap de cal”, care sprijină acoperişul, şi pentru sculpturile din lemn de pe faţade. În jurul bisericii, se află motivul frânghiei răsucite, cu un cerc cu o cruce pe faţade.
Edificiul a fost transferat în Rogoz, pe locul unei biserici deja existente, Sf. Parascheva, construită în 1701. Pe pragul uşii de intrare, se află o inscripţie care datează construcţia: „când Transilvania era ocupată”.
Biserica nu este, ca de obicei, dreptunghiulară, cât timp capătul vestic este poligonal. Uşa de intrare se află pe faţada sudică. Acoperişul este lat şi asimetric. Tocul uşii este decorat cu o frânghie răsucită şi este în forma unei muluri arcuite elegante, ascuţite. La baza tocului sunt rozete gravate. Un acoperiş cu un singur rând lat de streşini se află deasupra structurii bisericii, inclusiv cea a altarului. Acoperişul turnului este înalt şi conic, cu patru vârfuri mici în colţuri, cum este obiceiul în Lăpuş. Pe turn, este un strat făcut cu şindrile acoperite şi pe acoperişul conic sunt două rânduri din aceste fâşii decorative. Decoraţia din frânghie răsucită se poate găsi şi în interior, pe grinda care marchează apariţia bolţii, precum şi a grinzii principale, unde acest motiv e combinat cu cercuri. Capătul vestic al grinzii principale e decorat cu un cap de zimbru, cu o stea pe frunte şi cu incizii pe gât. Grinzile orizontale care sprijină acoperişul sunt decorate cu crestături şi tăieturi.
Catapeteasma, un loc din lemn, pictat, folosit pentru păstrarea obiectelor religioase şi un candelabru din lemn cu ornamente sculptate în formă de păsări sunt adăugate decoraţiunilor interioare ale edificiului. Picturile murale sunt doar parţial păstrate. Doi artişti locali, Radu Munteanu şi Nicolae Man, le-au pictat în 1785, după cum se atestă într-o inscripţie. O altă inscripţie murală atestă „anul înspăimântător 1717, în timpul Tătarilor.

_6076766 copy

_6076767 copy

_6076770 copy

_6076771 copy

_6076772 copy

_6076774 copy

_6076776 copy

Drumuri…


Drumuri…

P6018584_01

Calatoria este un drum spre cunoastere. Drumuri care urca si coboara, drumuri ce par pierdute, drumuri cu soare ori cu picaturi de ploaie, drumuri ce se impreuna, drumuri ce duc parca nicaieri…ele exista in fel si chip. Metaforic sau nu drumurile sunt parte din viata noastra. Drumuri serpuite, peisaj care te fura la tot pasul, luciul ploii pe sosele, stelute de zapada, stralucirea soarelui ….toate le admiram in calatoriile noastre.
Povestea drumurilor e ca povestea cautarilor noastre, toate duc undeva.
Drumuri, liniste. Frumos.

P5318553_01

P6018584_01 copy

P4307640 copy

P4307639 copy

_2013854 copy

P5318530_01

Muzeul Secuiesc al Ciucului


Infiinţat în anul 1930 de către Asociaţia Muzeală din Ciuc Muzeul are sediul in Cetatea Miko.
Prima expoziţie a fost organizată în 1930, cuprinzând peste 130 obiecte din domeniile: etnografie, artă sacrală şi artă plastică. expoziţia ocupa 13 săli ale cetăţii.
Activitatea a fost sistată până la 1950 când a fost reînfiinţat de profesorul Kovács Dénes şi a intrat sub tutela administraţiei locale.
Din anul 1968 a obţinut statutul de muzeu judeţean şi i-au fost arondate celelalte muzee din judeţ schimbându-şi numele în Complexul muzeal Judeţean Harghita.
La sugestia specialiştilor Complexul muzeal s-a divizat în 1994 în muzee locale, obiectele fiind readuse la celelalte muzee din judeţ iar a fost redenumit Muzeul Secuiesc al Ciucului.
In prezent sectia in aer liber este alcatuita din 6 case taranesti (din Ciucsangiorgiu, Cozmeni, Plaiesii de Sus, Joseni, Sansimion si Corund), o fantana, un granar, 16 porti secuiesti si un fragment de poarta.

_5315934 copy

_5315944 copy

_5315949 copy

_5315965 copy

_5315966 copy

_5315972 copy

_5315979 copy

Targul Secuiesc


In judetul Covasna, gasim Targul Secuiesc, centru scaunului istoric secuiesc. Mai este cunoscut sub denumirea de “ orsaul breslelor” in amintirea numeroaselor bresle mestesugaresti de aici. Un localnic ne spune ca numele strazilor vine de la mestesugul oamenilor. Strada a 19 a era a brutarului, a 16 a brutarului, si tot asa. In fata, la strada, era atelierul si in spate familia si muncitorii.

Centrul de formă ovală, care a fost şi piaţa oraşului, are un stil unic în Europa: din el ies în forma razelor soarelui aşa-numitele “udvarterek” (în traducere aproximativă “curţi”), nişte stăduţe înfundate (în oraş există 72 asemenea “străduţe”). Acestea au luat fiinţă odată cu dezvoltarea oraşului, cănd familiile de meştesugari au început să construiască în grădinile din spatele clădirilor principale (care dădeau spre centru) alte case, cu acces uşor în piaţă. Pe ultimul teren construibil au fost ridicate case în aşa fel încât să blocheze accesul din afara pieţei. Accesul în centru se face prin patru străzi de la “colţul” pieţii. Începând cu deceniul al optulea al secolului 19, casele mici, de lemn, ale meşteşugarilor au fost înlocuite treptat de casele din piatră, etajate, ale negustorilor. Imaginea panoramică a oraşului reflectă centrul mic, îngust, datorat aglomerării caselor.

Se poate vizita muzeul breslelor unde o notă distinctă a colectiilor muzeale o constituie cele aproape două sute de păpuşi, majoritatea îmbrăcate în port popular unguresc. Din punctul de vedere al răspândirii teritoriale sunt reprezentate aproape toate tinuturile din Ardeal, iar temporal acoperă aproximativ un secol, constituind o valoare etnografică inestimabila.

P5318501_01 copy

P5318513_01 copy

P5318509_01 copy

P5318504_01 copy

%d bloggers like this: