Lacul Rosu Harghita


Lacul Roşu este un lac de baraj natural format în 1837 şi situat lângă Cheile Bicazului la poalele lui Hăşmaşul Mare, în apropierea oraşului Gheorgheni din judeţul Harghita. După măsurătorile din anul 1987 dimensiunile lacului sunt următoarele: perimetrul 2.830 m, aria 114.676 m², volumul apei acumulate 587.503 m³.

Este cel mai mare lac natural montan din România. S-a format prin surparea unui flanc al Muntelui Ghilcoş. Numele său provine de la Pârâul Roşu care traversează straturi de culoare roşie cu oxizi şi hidroxizi de fier. În limba germană se cheamă “Mördersee” (“Lacul Ucigaşul”; în l.magh. “gyilkos” = “ucigaş”), deoarece – potrivit legendei – surparea de teren ar fi îngropat un păstor împreună cu turma sa de oi.

Advertisements

Castelul Bran


Castelul Bran se situează la mai puţin de 30 km de Braşov, pe şoseaua ce iese prin vechiul cartier Bartolomeu şi care leagă Braşovul de Câmpulung. Castelul Bran este construit pe o stâncă, într-un punct cheie din punct de vedere strategic. El adăposteşte în acest moment muzeul Bran, muzeu ce se întinde pe cele 4 etaje ale castelului. La muzeu sunt expuse colecţii de ceramica, mobilier, arme şi armuri, iar în curtea castelului se află un mic muzeu al satului, cu case tradiţionale din regiunea culoarului Rucăr-Bran.

Pentru fortificarea trecatorii Branului, cunoscuta inca de pe vremea romanilor, la inceputul sec al XIII lea, cavalerii teutoni se pare ca au construit o cetate in apropierea actualului castel sau poate in acelasi loc, care apoi a fost distrusa de luptele din aceasta regiune.
Primejdia turceasca dar si instabilitatea relatiilor cu Tara Romaneasca, mai ales dupa infrangerea de pe raul Ialomita(1369) l-au determinat pe regale Ludovic I de Anjou sa ridice cetati la hotarele regatului ungar. Pentru a intregi sistemul de aparare a Transilvaniei, in scopul controlarii si supravegherii pasului Bran, la 10 noiembrie 1377 la castelul Zvolen din Slovacia, a emis “actul de nastere” al cetatii Bran, prin care brasovenii primeau privilegiul de a construe fortareata” cu propriile osteneli si cheltuieli”.
Pentru veniturile necesare intretinerii, cetatea a fost inzestrata cu un domeniu compus din sate ale Tarii Barsei, cum ar fi: Zarnesti si Tohan(care au apartinut domeniului Bran pana in 1395), Budila(separate de domeniul Bran in 1404), Baciu, Cernat, Turches si Satulung(mentionate intr-un documentdin 1456 ca localitati ale domeniului) Zizin, Purcareni, Tarlungeni, Crizbav si Apata apar consemnate ca posesiuni ale Branului, abia in 1500. Locuitorii satelor din jurul cetatii, care erau situate pe hotar, aveau rolul de a pazi granite. Conducerea fortaretei a fost incredintata unui castelan, care pe langa functia de comandant militar al garnizoarei, formata initial din briganzi si balistari englezi, avea si atributii administrative si jurisdictionale.
In urma alcaturii planului de lupta impotriva turcilor ca urmare a intalnirii de la Severin dintre regele Sigismund de Luxemburg si Mircea cel Batran(1386-1395; 1397-1418) de la sfarsitul anului 1406 este posibil ca cetatea Bran sa fi fost conferita domnului Tarii Romanesti.
Urmasul lui Mircea cel Batran, Mihail I(1418-1420), a controlat pasul Bran pana in 1419 cand regele Sigismund de Luxemburg a transferat comitelui secuilor drepturile asupra cetatii. In timpul lui Iancu de Hunedoara(1441-1446), conducerea cetatii Bran a fost incredintata Voievodului Transilvaniei.
In 1498, cetatea si domeniul Bran au fost zalogite Brasovului, care le-a stapanit cu titlu de posesor. Prin actul emis Gheorghe Rakoczi al II lea, principele Transilvaniei(1648-1660), la 25 aprilie 1651, orasul Brasov devine proprietarul de drept al cetatii si domeniului Bran. Incepand cu sec al XVIII lea cetatea isi pierde importanta strategic, devenind un loc al administratiei domenial si resedinta a castelanului. In apropierea castelului sa aflat pana in 1836 un punct de vama unde negustorii plateau o taxa de 3,3% din valoarea marfurilor transportate. Dupa revolutia din 1848 se desfiinteaza domeniul feudal al Branului, iar castelul, ramas in continuare in proprietatea Brasovului, a fost ocupat de trupele austro-ungare in 1877. In urma unui proces care a durat pana in 1883, castelul a fost redat Brasovului.

Pensiunea Zenit – Tusnad


In Tusnad, la pensiunea Zenit ne-am simtit bine si am mancat cel mai bun gulas, cea mai buna zacusca si am baut un vin de prima clasa.
Gazde primitoare, curatenie, confort!
Se pot vizita in zona: Lacul Sf Ana, Lacul Ciucas, Baile Balvanyos, Stanca Soimilor, Tinovul Mohos.

Lacul Ciucas-Harghita


Cursul de apa principal al statiunii Baile Tusnad este Oltul. Lacul Ciucas din mijlocul statiunii a fost creat special, in scopuri turistice folosindu-se apa acestui rau. In apropiere lacului se vede Stanca Soimilor. In zona se mai poate vizita Lacul Sf Ana, Tinovul Mohos, Pestera Puturosul, Baile Balvanyos.

Cetatea taraneasca Prejmer


Cetatea Ţărănească Prejmer,situata la 10 km de Brasov, este ansamblu arhitectural în patrimoniul UNESCO, amplasat în centrul aşezării care particularizează puternic peisajul fiind o adevărată emblemă. Cavalerii teutoni au început construcţia Bisericii în secolul al XIII-lea, iar zidurile Cetăţii au fost ridicate în secolul al XV-lea de către locuitorii germani.

Arhitectura specifică aşezărilor germane este bine reprezentată în localitate de aspectul caselor care păstrează aceste caracteristici, unele dintre ele fiind înscrise pe lista monumentelor istorice.Pe drumul ce leagă Braşovul de Pasul Buzăului, în centrul comunei Prejmer, se află Cetatea Ţărănească, una dintre cele mai puternice fortificaţii feudale din Ţara Bârsei. Construcţia cetăţii fortificate a început în 1427, aceasta fiind zidită în jurul bisericii (1250) şi s-a terminat în secolul al XVI-lea. A fost concepută spre a servi de refugiu şi apărare pentru populaţia satului pe timp de război.

Cetatea are două incinte. Cea principală, de formă circulară, are diametrul de circa 80 m şi a fost ridicată după 1427. Aceasta înconjoară cu un zid de o grosime impresionantă, respectiv de 3-4 m. Pe zid se află, la cca 12 m înălţime, drumul de strajă. O a doua incintă, mai mică decât cealaltă, este alipită gangului boltit al porţii de intrare.Gangul este prevăzut cu arce puternice, are o lungime de 50 m şi o funcţie de apărare precisă asigurată de un grătar din lemn întărit cu benzi din fier ascuţite la partea de jos. Acesta era coborât în momentul în care avangarda duşmanilor spărgea poarta de intrare şi pătrundea în incinta cetăţii. Coborâtă fulgerător, izola avangarda asediatorilor de grosul oştirii.

Zidul incintei principale este întărit la exterior prin câteva bastioane de formă aproximativ cilindrică. La interior este căptuşit cu 275 de cămări dispuse pe trei şi patru niveluri, legate între ele prin scări de lemn. Pe vremuri, în aceste cămări se păstrau proviziile locuitorilor satului (fiecare familie avea cămara sa proprie), care se refugiau in incinta Cetăţii în timpul asediilor. De asemenea, zidurile incintei principale circulare erau prevăzute cu guri de tragere păstrate până astăzi, prin care sătenii se puteau apăra ţintind cu arcuri, iar mai târziu, cu arme de foc. In Cetatea Prejmerului s-a păstrat şi o originală orgă a morţii – dispozitiv care declanşa simultan mai multe archebuze, stârnind panică în rândul asediatorilor (reamenajată în secolele XVI-XVII).

Intreaga Cetate îşi desfăşoară zidurile într-o ordine orizontală şi cu greu se poate ghici din afară cât de solid este organizat sistemul defensiv interior. Zidurile principale sunt protejate de un zid-scut şi de un şanţ cu apă (care astazi nu mai exista), flancarea fiind asigurată de patru bastioane de artilerie.
în ansamblul lor, amenajările defensive de la Prejmer reprezintă cea mai puternică cetate ţărănească fortificată construită de coloniştii saşi în Transilvania.

%d bloggers like this: