Intotdeauna ne-am dorit sa calatorim, sa vedem cat mai multe locuri, sa cunoastem obiceiuri, sa vedem ce ii fericeste ori multumeste pe oameni, sa vedem cum traiesc, sa invatam de la ei. Am descoperit locuri fascinante prin frumusetea si istoria lor.
De curand am trait bucuria de a vedea Castelul Corvinestilor. Se ajunge usor la castel, din Deva pornind,vreo 20 km, sunt multe indicatoare. Intrarea este 8 lei si cu aparat foto inca 5 lei. Acum povestea……Nu numai pentru cei atrasi de evul mediu, castelul, propietate a familiei Corvin in secolul al XV lea, reprezinta un monument singular in Romania si printre cele mai atractive din spatiul european. Monumentul are un farmec aparte datorat stilurilor de constructie diverse,( gotic, renascentist, baroc si neogotic) a prezentei unor inovatii in plan militar si civil, precum si vietii tumultoase de curte care l-a animat vreme de peste 400 de ani.
Castelul a fost daruit de catre regele Sigismund I de Luxemburg cneazului Voicu tatal lui Iancu de Hunedoara. Castelul intra in posesia acestuia dupa moartea tatalui sau si incepe un proces de modernizare, amplificare a fortificatiei (1440-1453). Castelul Huniazilor a fost folosit in special ca resedinta nobiliara, dovada fiind si lipsa unor perimetre secundare de aparare. Salile construite in aceasta perioada sunt Sala Dietei si Sala Cavalerilor. Mai trebuiesc amintite si Turnul Capistrano (dupa numele unui vestit calugar), Turnul buzduganelor si Bastionul alb. Castelul intra ulterior in posesia lui Matei Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara care construieste o noua aripa in stil renascentist – loggia cu pictura ilustrand aspecte din viata nobiliara, respectiv legenda corbului.
Una dintre cele mai frumoase incaperi din castel este ‘’ Sala Dietei’’, un spatiu laic dedicat ceremoniilor, realizat la jumatatea secolului al XV lea. Un incendiu din 1845 a distrus incaperile, iar restaurarile din 1956-1967 i-au redat imaginea initiala.
Legenda fantanii din castel spune ca aceasta a fost sapata de trei prizonieri turci, carora Ioan de Hunedoara le-a promis ca ii va elibera la finalizarea lucrarii. Animati de speranta eliberarii prizonierii sapa in stanca timp de 15 ani, pana la 28 de metri adancime si reusesc sa gaseasca pretioasa apa. Intre timp Ioan de Hunedoara murise, iar pretioasa sa sotie Elisabeta Szilagy a decis sa nu respecte cuvantul dat de sotul ei si ordona uciderea celor trei prizonieri. Ca ultima dorinta cei trei turci cer au cerut permisiunea de a scrie pe cheile fantanii o inscriptie ce spune: ‘’ Apa ai, inima n-ai’’ ca un repros pentru promisiunea facuta si nerespectata.
Legenda corbului…
Pe blazonul familiei Corvinilor este inscrptionat un corb care tine în cioc un inel de aur. Atribuirea acestui simbol al familiei are o legenda. Se spune cã Ioan de Hunedoara era fiu nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, cu o frumoasa femeie din Tara Hategului, pe nume Elisabeta.
Pentru a o feri de necinste, regele îi da de sot pe unul din vitejii sai, Voicu, daruindu-i totodatã si un inel ca si dar pentru copilul nenascut, cu scopul de a fi recunoscut atunci când va creste si va merge la curtea regala. In timpul unei calatorii facuta de familia lui Voicu, poposind pentru a pranzi, inelul este uitat pe o margine a stergarului pe care erau puse merindele. Un corb, atras de stralucirea inelului îl fura încercând sa plece cu el. Copilul Ioan de Hunedoara ia un arc si sageteazã corbul, recuperand astfel inelul.
Atunci cand creste si ajunge la curtea regala, povesteste aceastã patanie, iar regele, impresionat de aceasta istorie, decide ca simbolul familiei hunedorenilor sã fie corbul cu inel de aur în cioc.
De altfel, si numele familiei provine din latinescul “Corvus”, care inseamna “Corb”, o pasare care simboliza cu totul altceva în evul mediu, si anume întelepciunea si longevitatea.
Legenda construirii cetatii din Hunedoara
Din istoria vicariatului greco-catolic al Hategului, dr. I. Radu, p. 9-10.
Spun ca zane trei deodat
Trei cetati au ridicat
Una-n Hunead, cealalta
La Gradiste-n deal inalt
Alta Orlea p-un deal mare,
Pe sub care Streiul trece
Cu suvaiturã tare,
Cu pastravi si apa rece.
Când odata se-ntalnira,
De cetati s-au întrebat,
Ceste douã sus sarira
Si superb au cuvantat:
Nostrele cetati pe mane
Ori ajute ori n-ajute
Domnul, gata le vom pune,
Hinedoara spune iute:
Si eu pest-o saptamana
De-mi ajuta Dumnezeu,
Si-mi va fi cu indemana
Voi fini tot lucrul meu.
Iaca dar c-a ei cetate
Buna fu si azi se vede
Dar cazut-au celelalte
Stand zidiri cu iarba verde.
Doua zane intr-acea ora
Fier cumplit aridicara
Iute dupa Hinedoara
Învartind il aruncara
Care catre munti fugise
De mania celor doua
Si la tara mai sosise.
Fierul muntele în doua
L-au lovit si l-au taiat,
D-ice muntele si noua
Se numeste Retezat.
Cazare
Peste noapte am stat la pensiunea Paradis, in Deva, un loc cu oameni ospitalieri, cafea Illy(pour le conesoure) foarte curat, bun gust si orientare catre satisfacerea nevoilor turistului. Pensiunea este intr-un loc retras, linistit la doar 20 de km de castel si la 3 minute de cetatea Devei.
Fiecare calatorie este o lectie de viata!
Like this:
Like Loading...
Filed under: Calatorii | Tagged: Calatorii, castele, castelul corvinestilor, castelul huniarzilor, corvin, corvus, deva, hunedoara, iancu de hunedoara, legenda corbului, pensiunea paradis | 1 Comment »
Jurnal de calatorii 