Funduletul


Intr-un tramvai pe jumatate gol a urcat un fundulet bucalat si obraznic, din cele parca mai deprinse cu canapele unor masini scumpe, decat cu scaunele de plastic din autobuze si tramvaie. Deoarece toate locurile erau ocupate, funduletul a facut 2-3 talente pe culoar, cat sa innebuneasca definitiv cei cativa barbati rufosi, cu creierul inmuiat de arsita lui August, si apoi s-a retras imbufnat langa o fereastra, la vreo 10 cm de palma grea si ridata a unui domn in etate.

Un fotograf ar fi realizat pe loc ca rotunjimile sanatoase ale funduletului, parca gata sa rupa panza subtire a pantalonului si sa se rostogoleasca prin tot tramvaiul, faceau ca asprimile mainii acelui domn sa para si mai aspre. In vagon insa nu se gasea nici un fotograf, ci doar mai multe perechi de ochi obositi, dar holbati ca niste teleobiective in directia funduletului de cel mult 20 de primavera si cu ambitii de Mercedes negru, nu de linia 21, statia Bucur Obor.

Brusc, fara nici un motiv in realitatea imediata, afara desigur de faptul ca, din cauza scuturaturilor, mana muncita a domnului in etate se balanganea ca o tangenta la curbele tantose ale funduletului, acesta, adica barbatul a apucat si a strans. Poate ca mai tare s-ar fi cuvenit si asta daca admitem ca atunci cand funduletul face in necaz unor dosuri late de gospodine nadusite si lipite de scaune se cuvine ca unul dintre calatori sa se manifeste astfel. Mana domnului in varsta a strans, care va sa zica, iar proprietarii perechilor de ochi holbati indreptate spre locul incidentului au avut senzatia profund indecenta ca mana aceea musca.

Binenteles ca funduletul, impreuna cu fata care-l urcase cu numai o statie in urma in tramvai, a coborat si toata lumea a auzit ceea ce era de asteptat sa auda, respective un potop de cuvinte urate de genul: “Rati ai dracului de bosorogi, ca nu va usuca Dumnezeu labele!” si “Manca-mi-ati sa-mi mancati etc etc”.

Discutia, dup ace tramvaiul a luat-o din loc a evoluat in doua directii. Una rezultand logic din sinergia faptelor si din meandrele concretului, in sensul ca toate funduletele astea, care parca s-au inmultit peste noapte,  si toate buricele astea bobosate pe pantece “ii innebuneste de cap pe bietii barbate si pune si ei mana ca, de, oameni sunt!”. Si o a doua, cu un pronuntat substrat politic global, pornind de la prezumtia ca, dac-ar mai fi trait Ceausescu, “le arata el, sa se mai fataie asa prin tramvaie, unde lumea are gandurile ei, nu la prostii si la alte alea”.

Ridicat imediat pe un palier de idei mai inalt, dialogul dintre gospodinele cu funduri late de pe scaunele pentru invalizi si batrani cu gravide in brate, si barbatii cu funduri slabe si ascutite, dar cu palme grele si ridate a inventariat curand toate problemele tranzitiei: lipsa de rusine a celor cu bani – desfraul de al televiziune – educatia care nu se mai face in scoli – drogatii care da la oameni in cap – americanii care strica omenirea cu drogurile lor si irakienii care bine le face.

Problema, de cand lumea e aceeasi: in Bucuresti un fundulet oarecare, a nimerit intr-o zi cu arsita, pe linia tramvaiului 21, clarifica toate probleme mari ale omenirii, dar ce folos ca, la Washington, in Salonul Oval, un alt fundulet strica totul. Si globul pamantesc se invarteste, se invarteste…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: