Biserica Sf. Arh. Mihai si Gavril – Orastie


Biserica este construita dupa planurile arh. George Cristinel. Piatra de temelie si hrisovul comemorativ au fost asezate in luna August a anului 1936. Sfintirea s-a facut la 2 septembrie 1945 de Mitropolitului Ardealului Dr. Nicolar Balan impreuna cu un sobor de 32 de preoti.

Pictura

De factura neobizantina, pictura a fost realizata in tehnica fresca intre 1940-1942 de catre pictorul Dimitrie Belisare din Bucuresti.
Pictura din pritvor si din pronaos a fost refacuta intrea nii 2000-2001 tot in stil neobizantin.

Sculptura

Sculptorul Anghel Dima din Bucuresti a realizat iconostasul, candelabrul si scaunele, intre 1940-1942. Au fost executate din lemn de tei alb, nuc si paltin, iar candelabrul este din lemn de tei alb si fier forjat. Poleirea iconostasului si a candelabrului s-a facut de poleitorul Dimitrie Radulescu.

Clopotele

In numar de 5, au fost turnate in bronz la Sibiu, iar valoarea lor a fost, la valuta anului 1939 de 575.000 lei. Pe langa clopote, biserica mai este inzestrata si cu doua toace, una de lemn si cealalta de fier.

In prezent biserica cu hramul Sf. Arh. Mihail si Gavril deserveste parohia Orastie I parohie ce ocupa o treime din suprafata orasului.

Biserica Sf. Arh. Mihail si Gavril - Orastie

Biserica Sf. Arh. Mihail si Gavril - Orastie

Biserica Sf. Arh. Mihail si Gavril - Orastie

Biserica Sf. Arh. Mihail si Gavril - Orastie

Biserica Sf. Arh. Mihail si Gavril - Orastie

Biserica Sf. Arh. Mihail si Gavril - Orastie

Biserica Sf. Arh. Mihail si Gavril - Orastie

Biserica Sf. Arh. Mihail si Gavril - Orastie

Biserica Sf. Arh. Mihail si Gavril - Orastie

Biserica Sf. Arh. Mihail si Gavril - Orastie

Advertisements

Manastirea Durau


Scurt Istoric partea 1

Scurt Istoric partea 1

Scurt Istoric partea 2

Scurt Istoric partea 2

Intrarea in Manastirea Durau

Intrarea in Manastirea Durau

Manastirea Durau

Manastirea Durau

Manastirea Durau-vedere din fata

Manastirea Durau-vedere din fata

In curtea Manastirii Durau

In curtea Manastirii Durau

Pe alei in Manastire

Pe alei in Manastire

Manastirea Durau

Manastirea Durau

Manastirea Voronet


Bucovina este renumita pentru peisajele ei dar si mai mult pentru manastirile ei. Vom incepe un periplu al manastirilor din Bucovina si din Maramures.
Manastirea Voronet se afla la capatul unui sat mare cu acelasi nume, aproape de orasul Gura Humorului (la 4km de orasul Gura Humorului si la 36 km de Suceava). Daca ajungeti in Gura Humorului va recomandam Hotelul Toaca asezat intr-un loc linistit, inconjurat de un peisaj… o sa vedeti o descriere (si ceva fotografii) mai exacta in postul dedicat acestui hotel. Revenind, de la Gura Humorului drumul este plin de indicatoare deci Manastirea nu e greu de gasit cum era si firesc de altfel. Cum ajungi la manastire primul lucru pe care il vezi este o explozie de arta populara, cojoace, stergare si mai ales ii lucrate manual sau nu si din pacate nelipsitele chinezarii.. sau turcisme… ma rog..tot aia.

ii barbatesti

Din respect pentru locul sfant (dar mai ales pentru ca asa consider ca se cuvine cand esti musafir, sa respecti gazda) pe care il vizitam eu sunt imbracata in fusta si imi acopar capul cu o basmaluta apoi intram pe poarta mica si veche. La intrare iti poti cumpara ceva suveniruri, ghiduri. Apoi ni se deschide in fata ochilor Voronetul…. cum ne place sa-i spunem. Legenda spune ne povesteste ca Stefan cel Mare, in timpul unei crize intr-un razboi cu turcii, a venit la Arhimandritul Daniel, in Voronet si a cerut sfatul acestuia. Castigand batalia impotriva turcilor, Stefan si-a pastrat promisiunea catre calugarul Daniel si a construit o noua biserica inchinata Sfantului Gheorghe, cel care se spune ca ar fi fost ocrotitorul victoriei in batalie.
Cum intram in biserica vedem o inscriptie cum ca printul Stefan a inceput constructia Manastirii in 1448 in luna mai pe 26 si ar fi terminat-o pe 14 septembrie acelasi an. Facand un calcul rapid cat a durat constructia bisericii? Zambim. Tot legenda mai spune ca Manastirea Sfantului Ioan din Suceava ar fi fost construita in acelasi timp.

intrarea in biserica

Povestea albastrului este o enigma – este culoarea dominanta a peretelui de sud si este considerat unic (nu s-a depistat inca din ce anume a rezultat culoarea respectiva). O nuanta asemanatoare de albastru se folosea si in Maramures la biserici si case, dar din cate stiu de la localnici acestia foloseau aceasta culoare pentru ca era usor de obtinut. Fiecare perete al bisericii are pictata o poveste. Peretele de la sud este „ ocupat „ de Arborele lui Iesei. Fatada sudica prezinta scene din vietile Sf Niculae si Ioan cel Nou. Picturile exterioare se spune ca ar data din timpul domniei lui Petru Rares iar cele interioare chiar din timpul lui Stefan cel Mare.
Pe zidul vestic e pictata Judecata de Apoi (lucru care in bisericile ortodoxe s-ar picta in pridvor).

Peretele cu Judecata de Apoi

Din punctul de vedere al privitorului, imaginea Raiului ocupă toată extremitatea din stânga-jos a scenei Judecăţii de la Voroneţ. Reprezentarea, nu e deloc statică, ci dimpotrivă. Atitudinea personajelor, expresia chipurilor, celelalte detalii, exprimate de culorile vii şi tuşele sigure dau întregului ansamblu impresia de viaţă şi mişcare, un dinamism direcţionat „spre dreapta” (privind, desigur, din perspectiva personajelor aflate în drum spre Rai), specifică progresului imaginar al sufletului mântuit.
Două ziduri, unul arcuit, celălalt crenelat, despart grădina Raiului de restul peisajului, dar şi pe drepţi de cei damnaţi.
La nord sunt zugravite „ Izgonirea lui Adam” si vamile Vazduhului”.
Cel mai mult ne-a placut peretele cu Judecata de Apoi, unde este zugravita intreaga poveste, dar nu de asta ne-a placut ci pentru cum a fost gandita povestea ce urma sa fie pictata, pentru reusita picturii, pentru excelenta policromiei…. pentru cum mergi pe firul povestii urmarind picturile….

Voronet

O sa postam si un scurt istoric cu chilia Arhimandritului Daniil. Va spunem doar atat… era in piatra muntelui…
Noua ne-a placut! Mult!

Voronet

Manastirea Rohita – Maramures


La 17 km de Targu Lapus trecand de Manastirea Rohia, pe un drum ce trece prin satul Boiereni cu case ce seamana mai mult cu cele din Muzeul Satului Maramuresean decat cu niste case din secolul XXI, serpuind spre varful muntelui gasim Manastirea Rohita. Dumul de la Targul Lapus pana in satul Boiereni este asfaltat de curand restul drumul fiind forestier.

Manastirea Rohita

Manastirea Rohita

Povestea manastirii…din spusele localnicilor: Se spune ca, intr-o vreme de mari lipsuri pricinuite de o seceta prelungita, calugarii de la aceasta manastire au plecat prin tara dupa bucate pentru trai. Stiindu-i dusi, cativa localnici mai instariti de prin sat, dar lacomi, starniti si de autoritati, s-au pus la sfat sa talhareasca manastirea si sa aprinda locurile. Dupa ce au furat inclusiv portile imparatesti, satenii i-au dat foc. Reveniti din lume, calugarii ar fi gasit doar un morman de lemn de stejar in flacari. Intristati si inlacrimati de sacrilegiul facut, calugarii au urcat coama Alunisului si au aruncat asupra satului un blestem greu: sa fie ars si dus de ape de sapte ori, iar pe hotarul lui sa nu mai creasca niciun stejar, pana cand faradelegea nu va fi indreptata prin truda, post si rugaciune.

Manastirea Rohita

Manastirea Rohita

Cu ochii la dealurile golase, pe care n-a mai crescut niciun stejar de doua secole, desi padurile din satele vechine erau pline de stejari, satenii au fugit la preot. Prin 1904, impreuna cu preotul Ilie Bud, au pus crucea pe care sta scris si azi: „Roga-te si lucra”, care inlocuia o alta cruce veche, de lemn, din „inima” manastirii de altadata. Dar au vazut ca blestemul tot nu s-a stins. Atunci, s-au jurat sa nu mai lucreze in ziua de vineri si, o data pe an, dupa Rusalii, sa iasa cu preotul pe deal, in locul fostei manastiri, si sa se roage pentru iertarea pacatului savarsit.

Manastirea Rohita

Manastirea Rohita

Cu un zambet cald, ieromonah Teofan Petrut, unul dintre cele sase suflete care traiesc azi la Manastirea Rohita, povesteste despre evolutia manastirii cu nume de copil, care a condamnat la nenorocire si apoi a salvat comunitatea: „Numele Rohita vine de la numele paraiasului de aici, un afluent de pe deal, iar locul e Valea Rohitei. Deci, nu este diminutivul de la Rohia. Multi cred ca-i nume de copil al Rohiei. Luat ierarhic, noi de la Rohia am venit si o vreme a fost schitul Rohiei. Chiar si in zilele noastre, oamenii din Boiereni nu lucreaza vinerea la pamant. Le este frica de ape. Este posibil ca incendiul sa se fi produs intr-o zi de vineri. Chiar si azi, oamenii vin si se roaga aici, spunand „merg la cruce”.

Preot la Rohita

Preot la Rohita

Batranii Boierenilor, loviti de napasta, au lasat cu „limba de moarte” urmasilor ca, daca manastirea se va reconstrui, sa doneze pamant si vite, pentru a repara pacatul facut si paguba produsa. Si, intr-adevar, dupa reconstructia bisericii, toti au donat pamantul pe care-l aveau in zona. Astfel ca Manastirea Rohita a renascut, prin truda si rugaciune, asa cum indeamna crucea de piatra. Iar Ieromonahul Teofan spune: „Convingerea oamenilor si a noastra ca s-a stins blestemul este intarita si de faptul ca avem in zona noastra deja 7 stejari”.

Sfarsit de slujba la Rohita

Sfarsit de slujba la Rohita

Slujba la care am participat astazi a fost tinuta de trei preoti iar la sfarsitul ei Parintele Teofan ne-a adus aminte de pildele lui Hristos dupa care trebuie sa ne calauzim in viata. Stundeti de la Intitutul Teologic din Baia Mare, adusi de Parintele Teofan au format corul din timpul slujbei. Am ramas impresionati ca tineri din secolul XXI vin la biserica cinstind numele Domnului, tinand post si rugaciune. La sfarsitul slujbei ne-am rugat pentru cei care nu mai sunt printre noi, apoi pentru noi si familiile noastre dupa care am fost miruiti si binecuvantati. Ne-am intors de la manastire cu sufletele mai linistite. Mult mai linistite…

 

 

Manastirea Cheia


Manastirea Cheia se afla la 61 km nord de Ploiesti, pe Valea Teleajenului, la o altitudine de 887 m, la poalele Muntilor Ciucas (Carpatii Orientali), intre paraiele Timpa si Cheita.

Privind spre cer

Privind spre cer

Zona a fost populata in secolul al XVII-lea, dupa Uniatia din 1701, de refugiati si pastori transilvaneni, iar in 1770 a fost ridicat la poalele muntelui Balabanu un schit de lemn, avand hramul Sf.Nicolae (asezamant distrus de turci sapte ani mai tarziu). In 1790, schitul a fost reconstruit, tot din lemn, pe un alt amplasament (la poalele muntelui Rosu) – locul altarului acestei a doua biserici fiind luat de actualul aghiasmatar al manastirii Cheia. Noul lacas, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, era situat, asa cum aflam dintr-un hrisov domnesc dat de Alexandru Ipsilanti in 1797, “in loc pustiu si intre piietri”, fiind locuit de 19 calugari. Starea materiala a schitului era foarte precara si, de aceea, domnitorul ii acorda, prin acelasi act, o suma anuala de 50 de taleri din veniturile vamii de la Valeni – danie intarita pana in 1825 de catre toti domnii urmatori.

la-intrare-in-biserica

la-intrare-in-biserica

In 1814, sub Ioan Gheorghe Caragea, asezarea era inregistrata de autoritatile financiare in categoria a patra, in randul celor scutite de orice dari din cauza saraciei. Singura donatie mai importanta primita de schitul de la Cheia in aceasta perioada este mosia Ciocrac, primita de la paharnicul Manolache Hrisoscoleu in martie 1800.
Exista putine marturii despre viata spirituala a asezamantului dinainte de 1820. Aflam ca, sub staretia lui Dometie, schitul era organizat ca o “obstejitie” – chinovie avand ca model vietuirea de obste de tip paisian de la Caldarusani. Inzestrarea bisericii cu obiecte de cult si carti a fost facuta, dupa traditie, de catre ctitori si binefacatorii din Sacele. Alaturi de hramul Adormirea Maicii Domnului, unele documente pomenesc un al doilea – Sfanta Treime, preluat de actuala biserica.
fragment-din-cupola

fragment-din-cupola

chiliile

chiliile

Dupa intemeierea manastirii Cheia, in apropiere a luat fiinta o mica asezare ai carei locuitori trecusera muntii din cauza prigoanei nationale si confesionale. Localitatea Cheia este in prezent si o apreciata statiune climaterica, situata la numai 135 km de Bucuresti.
privind-spre-un-alt-cer

privind-spre-un-alt-cer

Ansamblul de la Cheia cuprinde o incinta patrulatera, ocupata, pe laturile de sud, est si nord, de trei corpuri de chilii zidite in 1844 (dupa cum atesta inscriptia ce insoteste icoana Maicii Domnului zugravita pe fatada corpului de sud). Spre vest, in stanga clopotnitei monumentale, se afla casa stareteasca, constructie ridicata in 1902, in stilul arhitecturii populare din zona.
Biserica mare a manastirii, inaltata din caramida si piatra, este de plan treflat. Naosul, deasupra caruia se ridica, pe patru arce cu deschideri diferite, dar cu aceeasi inaltime, turla de lemn, este despartit de pronaos prin doi stalpi de . zidarie care formeaza trei arcade. Pridvorul este usor desprins de pronaosul boltit semicilindric transversal si incununat cu doua mici turle. Sirul de arcaturi sustinute de stalpi confera fatadei vestice o expresie armonioasa si monumentala.
In conca absidei altarului troneaza, pe nori, Maica Domnului Platytera (“cea mai inalta decat cerurile”), strajuita de profeti si arhangheli si ocrotita de o imagine a Domnului Savaot. In glaful ferestrei din axul altarului, Pruncul in potir este pazit de arhangheli cu ripide. In registrul superior al Hemiciclului se desfasoara scena Impartasaniei apostolilor, iar in cel inferior se insiruie ierarhii. In larga nisa a proscomidiei apar punerea in mormant a Domnului, Hristos vita de vie si Vedenia Sf. Petru din Alexandria. Traveea din fata altarului este ocupata de chipurile dreptilor parinti Ioachim si Ana, cu Fecioara prunca, si de proorocii Iezechil, Avacum si Ghedeon. Pe cheia arcului triumfal este zugravit Hristos Emmanuel, iar pe cele doua laturi, Duminica Samarinencei, cea a orbului, Tamaduirea idropicosului si Duminica mironositelor. In turla isi are locul Pantocratorul inconjurat de cele noua cete de ingeri, de prooroci si apostoli, precum si o ampla reprezentare a Liturghiei ingeresti. Pe triunghiurile sferice care sustin turla au fost infatisati, dupa obicei, cei patru evanghelisti, iar pe arcurile care sustin turla, ucenicii Domnului in medalioane.

Sursa: http://www.travelworld.ro/manastire/manastirea_cheia.php

Manastirea Crasna


Cel mai bine va informati de aici http://www.manastirea-crasna.com/ eu pot sa spun ca drumul nu e prea usor, cel putin pentru noi care nu suntem invatati cu urcusul muntelui. Se urca, se trece peste un pod de lemn mobil..

Manastirea Crasna

Manastirea Crasna

drumul catre Crasna

drumul catrea crasna

Manastirea Crasna

Manastirea Crsna

Manastirea Crasna

Cetatea taraneasca Prejmer


Cetatea Ţărănească Prejmer,situata la 10 km de Brasov, este ansamblu arhitectural în patrimoniul UNESCO, amplasat în centrul aşezării care particularizează puternic peisajul fiind o adevărată emblemă. Cavalerii teutoni au început construcţia Bisericii în secolul al XIII-lea, iar zidurile Cetăţii au fost ridicate în secolul al XV-lea de către locuitorii germani.

Arhitectura specifică aşezărilor germane este bine reprezentată în localitate de aspectul caselor care păstrează aceste caracteristici, unele dintre ele fiind înscrise pe lista monumentelor istorice.Pe drumul ce leagă Braşovul de Pasul Buzăului, în centrul comunei Prejmer, se află Cetatea Ţărănească, una dintre cele mai puternice fortificaţii feudale din Ţara Bârsei. Construcţia cetăţii fortificate a început în 1427, aceasta fiind zidită în jurul bisericii (1250) şi s-a terminat în secolul al XVI-lea. A fost concepută spre a servi de refugiu şi apărare pentru populaţia satului pe timp de război.

Cetatea are două incinte. Cea principală, de formă circulară, are diametrul de circa 80 m şi a fost ridicată după 1427. Aceasta înconjoară cu un zid de o grosime impresionantă, respectiv de 3-4 m. Pe zid se află, la cca 12 m înălţime, drumul de strajă. O a doua incintă, mai mică decât cealaltă, este alipită gangului boltit al porţii de intrare.Gangul este prevăzut cu arce puternice, are o lungime de 50 m şi o funcţie de apărare precisă asigurată de un grătar din lemn întărit cu benzi din fier ascuţite la partea de jos. Acesta era coborât în momentul în care avangarda duşmanilor spărgea poarta de intrare şi pătrundea în incinta cetăţii. Coborâtă fulgerător, izola avangarda asediatorilor de grosul oştirii.

Zidul incintei principale este întărit la exterior prin câteva bastioane de formă aproximativ cilindrică. La interior este căptuşit cu 275 de cămări dispuse pe trei şi patru niveluri, legate între ele prin scări de lemn. Pe vremuri, în aceste cămări se păstrau proviziile locuitorilor satului (fiecare familie avea cămara sa proprie), care se refugiau in incinta Cetăţii în timpul asediilor. De asemenea, zidurile incintei principale circulare erau prevăzute cu guri de tragere păstrate până astăzi, prin care sătenii se puteau apăra ţintind cu arcuri, iar mai târziu, cu arme de foc. In Cetatea Prejmerului s-a păstrat şi o originală orgă a morţii – dispozitiv care declanşa simultan mai multe archebuze, stârnind panică în rândul asediatorilor (reamenajată în secolele XVI-XVII).

Intreaga Cetate îşi desfăşoară zidurile într-o ordine orizontală şi cu greu se poate ghici din afară cât de solid este organizat sistemul defensiv interior. Zidurile principale sunt protejate de un zid-scut şi de un şanţ cu apă (care astazi nu mai exista), flancarea fiind asigurată de patru bastioane de artilerie.
în ansamblul lor, amenajările defensive de la Prejmer reprezintă cea mai puternică cetate ţărănească fortificată construită de coloniştii saşi în Transilvania.

%d bloggers like this: