Port popular Maramures

Va prezentam cateva imagini cu port popular Maramuresean, zona Targu Lapus – Rohia.

Port popular Maramures

Port popular Maramures

Port popular Maramures

Port popular Maramures

Port popular Maramures

Port popular Maramures

Port popular Maramures

Port popular Maramures

Port popular Maramures

Port popular Maramures

Port popular Maramures

Port popular

Port popular Vatra Dornei

Port popular secuiesc

Port popular Marginea

Port popular Izvorul Muresului secolul XX

Port popular Bucovina

Port popular

Port popular

Interior taranesc Vatra Dornei

Interior taranesc secolul XIX

Interior taranesc Ciuc secolul XIX

Ie si ilic barbatesc Maramures

Ie Maramuresul Istoric

Ie Gura Humorului

Femeie torcand secolul XXI

Expozitie de costume populare Marginea

Costume populare Maramures

Costum popular Rohia

Costum popular Madaras secolul XX

Costum popular femeiesc Maramures

Costum popular copil Maramures

Costum popular barbatesc Gura Humorului

Costum autentic Maramures

Cojoc Marginea

Cojoc Marginea secolul XX

Bundita Marginea

Bundita Madaras Ciuc

Bundita Ciuc secolul XIX

Bundita Bucovineana

Pestera cu Oase – Maramures

Peştera se află la altitudine de 285 m, având dezvoltarea de 40 m şi o singură intrare. Se află localizată pe valea Pietrii, pe afluentul stâng văii Poienii, pe afluentul stîng al râului Lăpuş, pe versantul vestic al muntelui Piatra Pinţii din comuna Băiuţ, satul Poiana Botizii.

Accesul spre peşteră se face de la Gura văii Poieni (4 km de Strâmbu Băiuţ, 21 km de Tg. Lăpuş) se urcă pe drumul spre Poiana Botizei cca. 2 km, apoi se traversează valea şi se urcă pe poteca dintre cele 2 fire ale Izvorului Pietrei până sub Piatra Pinţii, intrarea este situată pe versantul vertical al stâncii de sus.

Este o peşteră fosilă, fiind dezvoltată pe o direcţie generală V-ESE, intrarea are înălţimea de 3 m, urmează un sector descendent până la cota 2,8 m, după o săritoare de 2 m, înălţimea galeriei are 3 m, în dreapta este o galerie de 6 m lungime şi înălţimea de 2,5 m debuşează printr-o fereastră în tavanul galeriei principale, se continuă descendent de la 2,8 m pînă la 7,7 m unde galeria atinge înălţimi până la 8,8 m. Galeria urmează ascendent până la terminus pe o lungime de 20 m, aici fiind 3 săritori şi este partea concreţionată a peşterii, înălţimea are 2 m, lăţimea generală a peşterii are 1 m, terminusul este o restricţie de 0,2 m lăţime la cota de – 1,9.

Peştera cu Oase este “subiectul” primei lucrări de speologie referitoare la o peşteră din judeţul Maramureş, cea redactată de Primics Gy în anul 1986.
sursa apmb

Iti este necesar echipament de munte, bocani, lanterna neaparat, pestera nefiind electrificata.

Pornim spre pestera despre care se spune ca ar fi fost casa lui Pintea cu doi localnici, dl Gherman si dl Anton care cunoaste fiecare locsor din padure ca pe curtea lui, caci altfel nu nimeresti drumul. Daca te iei dupa indicator, asa cum ne-am luat noi, nu ai avea de mers decat 800 de metri. Gresit… dar odata porniti la drum nu am vrut sa ne facem de ras in fata celor doi localnici care ne erau calauze. Drumul nici vorba sa aiba 800 de metri…este si anevoios de urcat pe alocuri fiind in pante abrupte. Am aflat in timp ce urcam ca ne putem intalni cu ursi… mai ales cu ursoaice ca au pui mici in perioada aceasta…nu eram destul de epuizati de urcus, acum eram si cu frica unui face to face cu ursoaica.. Calauzele noastre ne-au spus ca trebuie sa stam linistiti ca daca vorbim mult nu ne ataca…ma rog..cu speranta ca acestea nu erau decat glume pe seama noastra am continuat sa urcam. Racoarea padurii si popasurile dese ne-au dat puteri sa ne continuam drumul. Drum care pentru noi care nu suntem patimasi in a urca muntele la picior, a fost greu.

Pe parcursul urcusului, poienite pline de flori si varfurile muntilor din-prejur. Superb!

Ajungem in sfarsit la pestera.. ha..care nu are deloc intrarea pe care o credeam..intri cumva..” pe pantece” vorba lui nea Gherman.. intrarea e o gaurica mica, camerele sunt si ele unele mici in altele te poti ridica in picioare.

Pestera este un loc salbatic nefiind absolute nimic amenajat pentru turisti. Neaparat iti trebuie lanterne ca sa poti vedea ceva in pestera!
In pestera apa a sapat piatra in asa fel incat a facut niste forme de poti jura ca sunt schelete umane. Localnicii spun ca aici ar fi fost ascunzatoarea lui Pintea.

A meritat drumul pana acolo, dar vrem sa se stie ca drumul nu are 800 m asa cum arata un indicator din zona, in padure este umed si alunecos,(bocancii sunt ideali) drumul nu este marcat decat pe alocuri, in pestera nu vezi nimic daca nu ai lanterne puternice!

Multumim dlor Anton si Gherman care ne-au fost o companie placuta, au glumit si horit pe tot parcursul drumului.

Iata cateva fotografii…

Drumul catre pestera…

Asta este intrarea in pestera, cel putin cea pe care am gasit-o noi.

Peisaj la iesirea din pestera…

Poiana Botizii – Borvizul

Vizavi de fostul sediu administrativ al santierului IPEG Poiana Botizii, deasupra unui fost mic depozit pentru explozibil, a aparut de vreo 2-3 ani o cabanuta de lemn, nefinita inca.
Borvizul, care izbucneste ciclic la aproximativ 8-9 minute, gazele din strafunduri impingand intr-un violent suvoi inspumat apa minerala deosebit de placuta la gust, e adapostit intr-o ciuperca de lemn amplasata pe malul drept al vaii Poienii. Mai sus, la stanga drumului, dintre grohote sur-negricioase, apare o alta vana de apa minerala iar in aval de borvizul captat prin foraj geologic, pe malul stang al vaii, se remarca succesiv vreo trei izvoare minerale feruginoase.
De fapt si peste culmea dealului, in Baiut, pe valea Tocila, sunt cateva izvoare minerale apreciate de putinii turisti dar mai ales de catre localnici.

Borcutul din Poiana Botizii – Muntii Lapusului

Situat la confluenta V. Poienii si V. Cizma, aprox. 3 km nord de centrul localitatii, a fost descoperit in anul 1969 prin executarea unui foraj de cercetare. Izvorul face parte din aureola mofetica Oas-Gutai-Tibles iar pulsurile sunt datorate acumularii gazelor (CO2 si H2S) in incaperi subterane naturale, pana ce presiunea gazelor o depaseste pe cea a coloanei de apa, iar prin iesirea brusca a gazelor la suprafata este antrenata si coloana de apa minerala.

Asteptam cuminti, scrutand curiosi spre fundul cioatei de lemn prin care apele minerale vor erupe-n curand. Initial cateva bule sparg oglinda cristalina a apei precum cele dintr-un pahar de sampanie apoi, dupa vreo 7 minunte de la precedentul ciclu, bulele se-nmultesc iar apa minerala pare a fierbe dand in navalnic clocot si revarsandu-se tumultuoasa printr-un mic scoc, risipindu-se, precum atatea nationale comori (sub)terane pe apa sambetei, de-aceasta data cea a vaii Baiutului.
sursa: emaramures.ro

Muzeul Satului Maramuresan

Mai putin organizat, dar foarte mare, gasim aici case din din sec XVII, XVIII. Nu exista un ghid ca la Muzeul Tarii Oasului, nici macar pliante, dar totusi intrarea este 10 lei.

Pensiunea Maria – Targul Lapus – Rohia

La 5 km de Targul Lapus, Maramures, in satul Rohia, gasim intamplator, intr-un peisaj de vis, pensiunea Maria. O constructie noua, ce poarta amprenta vietii de la tara. Aici nimic nu este facut doar sa para, sa semene cu rusticul, aici chiar totul este autentic pe modelul popular. De la invelintele de pe pat, strachinile de servit masa, mancarea, totul este ca la bunica, pentru cei care au copilarit la tara si pastreaza inca gustul “ de la tara”. Cearseafurile, paturile, presurile, perdele, stergarele sunt lucrate manual de putinele femei din zona care se mai indelednicesc cu lucrul de mana sau la razboiul de tesut. Horinca, branza, lapte de bivolita, slana cu ceapa, ciorbe dar si gratare si fripturi, prajituri facute in casa, te imbie in casa lui Nea Gherman si a D-nei Maria niste oameni simpli, populari care stiu sa te faca sa te simti bine, mottoul lor fiind: “ ai venit ca turist, pleci ca prieten” si chiar asa este.
Mancarea pregatita de D-na Maria (saru’ mana) este cum se spune, ca la mama acasa si poftesti a manca cat vrei or cat poti (in aceeasi bani- asta daca ti-ai luat demipensiune). Laptele de bivolita e o minune!! Dl Gherman, sotul D-nei Maria, te indeamna la un paharel de horinca si unul de vin mai toata ziulica.
Camera muzeu pastreaza costume populare lucrate manual, de pe vremea bunicii. Camerele pentru oaspeti au tot confortul: apa calda, caldura si tot ce este necesar unui turist. Poti servi masa in foisor, afara intr-un cadru frumos amenajat sau in sala de mese. Nea Gherman este si un foarte bun ghid, el ne-a indrumat spre locurile ce pot fi vizitate in Maramures si pentru care ii suntem recunoscatori caci altfel nu am fi vazut multe. Am vizitat asa: Manastirea Rohia si Rohita, Manastirea de la Roaia, Manastirea de la Barsana, Manastirea Rogoz, Pestera lui Pintea sau Pestera Oaselor, Izvorul de apa minerala Borvizul care este un adevarat spectacol, Muzeul Secuiesc al Ciucului, Cimitirul Vesel, locul de la Budesti unde masinile merg singure la deal o bucata buna de drum, Memorialul Durerii din Sighet, Muzeul Satului Maramuresean, Muzeul de la Negresti Oas, Lacul Firiza, Pastravaria Lostrita si daca am uitat ceva vom reveni sa adaugam.

Cavnic

Mergand de la Targul Lapus( Maramures) spre Ocna Sugatag intre Cavnic si Budesti exista o zona pe care numai daca o vezi, numai daca esti acolo poti crede ca se intampla asa ceva.
Intr-o curba intre localitatile Cavnic si Budesti este scris pe un parapet “ de aici”. Stiind de acest loc de la gazdele noastre din Maramures, odata ajunsi la semn oprim motorul masinii. Drumul este in urcus pronuntat. Masina cu motorul oprit, la “ zero” urca dealul singura. Da.. este adevarat! Am repetat miscarea de mai multe ori atat in sensul de urcare cat si in sensul de coborare.. masina merge singura si chiar prinde viteza. Niste turisti care se minunau si ei la fel de mult ca si noi, au turnat apa pe sosea aceasta curgang la deal… apoi am lasat sticla pe sosea aceasta rostogolindu-se inspre deal. Unii spun ca ar fi iluzie optica.. ceea ce nu credem.. am studiat locul de distanta, l-am parcurs pe jos, simtind in picioare ca urc… gps-ul de asemenea ne arata ca acolo este deal. Daca ar fi vorba de magnetism cum ar curge apa la deal?
Am filmat, in momentul in care dpdv tehnic voi putea pune filmul pe blog, o sa vedeti. Gasiti pe you tube filmulete la fel ca al meu. Avem poze.. dar ele nu dovedesc spusele mele dar va pot da toate indiciile ca sa ajungeti acolo.
Ne-am intalnit cu reporteri de la postul tv Realitatea care faceau un reportaj despre acest loc. Pe forumuri am gasit oameni care nu cred, spunand ca vrem noi sa promovam cumva zona… nici vorba.
Va putem da toate detaliile cum sa ajungeti acolo, caci daca nu cunosti locul poti trece pe langa el linistit.
Asteptam cu interes parerile voastre. Ce ar putea fi?

http://www.realitatea.net/emisiuni/reporterii-realitatii_23902_85232.html

emisiunea din 12.07.2009 unde am dat un interviu postului Realitatea Tv

Cimitirul Vesel – Sapanta

Cimitirul Vesel nu este atat de vesel pe cat cred unii. Probabil ca modelul atipic al crucilor si cele cateva poeme, epitafuri scrise, au fost considerate la vremea lor,vesele. Se observa o antiteza intre relativitatea mortii si caracterul dinamic al vietii, argumentul principal fiind evadarea din neant prin arta. Crucile sunt creatia unui singur artist, scluptorul Stan Patras. Culoarea albastra a acestor creatii originale, asemnatoarea cu a Voronetului, este un simbol al sperantei si libertatii, care predomina in tot Maramuresul.

Manastirea Rogoz Maramures

Biserica e faimoasă pentru consolele încurcate în formă de „cap de cal”, care sprijină acoperişul, şi pentru sculpturile din lemn de pe faţade. În jurul bisericii, se află motivul frânghiei răsucite, cu un cerc cu o cruce pe faţade.
Edificiul a fost transferat în Rogoz, pe locul unei biserici deja existente, Sf. Parascheva, construită în 1701. Pe pragul uşii de intrare, se află o inscripţie care datează construcţia: „când Transilvania era ocupată”.
Biserica nu este, ca de obicei, dreptunghiulară, cât timp capătul vestic este poligonal. Uşa de intrare se află pe faţada sudică. Acoperişul este lat şi asimetric. Tocul uşii este decorat cu o frânghie răsucită şi este în forma unei muluri arcuite elegante, ascuţite. La baza tocului sunt rozete gravate. Un acoperiş cu un singur rând lat de streşini se află deasupra structurii bisericii, inclusiv cea a altarului. Acoperişul turnului este înalt şi conic, cu patru vârfuri mici în colţuri, cum este obiceiul în Lăpuş. Pe turn, este un strat făcut cu şindrile acoperite şi pe acoperişul conic sunt două rânduri din aceste fâşii decorative. Decoraţia din frânghie răsucită se poate găsi şi în interior, pe grinda care marchează apariţia bolţii, precum şi a grinzii principale, unde acest motiv e combinat cu cercuri. Capătul vestic al grinzii principale e decorat cu un cap de zimbru, cu o stea pe frunte şi cu incizii pe gât. Grinzile orizontale care sprijină acoperişul sunt decorate cu crestături şi tăieturi.
Catapeteasma, un loc din lemn, pictat, folosit pentru păstrarea obiectelor religioase şi un candelabru din lemn cu ornamente sculptate în formă de păsări sunt adăugate decoraţiunilor interioare ale edificiului. Picturile murale sunt doar parţial păstrate. Doi artişti locali, Radu Munteanu şi Nicolae Man, le-au pictat în 1785, după cum se atestă într-o inscripţie. O altă inscripţie murală atestă „anul înspăimântător 1717, în timpul Tătarilor.

Muzeul Secuiesc al Ciucului

Infiinţat în anul 1930 de către Asociaţia Muzeală din Ciuc Muzeul are sediul in Cetatea Miko.
Prima expoziţie a fost organizată în 1930, cuprinzând peste 130 obiecte din domeniile: etnografie, artă sacrală şi artă plastică. expoziţia ocupa 13 săli ale cetăţii.
Activitatea a fost sistată până la 1950 când a fost reînfiinţat de profesorul Kovács Dénes şi a intrat sub tutela administraţiei locale.
Din anul 1968 a obţinut statutul de muzeu judeţean şi i-au fost arondate celelalte muzee din judeţ schimbându-şi numele în Complexul muzeal Judeţean Harghita.
La sugestia specialiştilor Complexul muzeal s-a divizat în 1994 în muzee locale, obiectele fiind readuse la celelalte muzee din judeţ iar a fost redenumit Muzeul Secuiesc al Ciucului.
In prezent sectia in aer liber este alcatuita din 6 case taranesti (din Ciucsangiorgiu, Cozmeni, Plaiesii de Sus, Joseni, Sansimion si Corund), o fantana, un granar, 16 porti secuiesti si un fragment de poarta.